Ana Maria Fedrre

frumos...imi place in special ultimul paragraf...undeva in el sesizez o contradictie, dar sunt prea obosita acum pentru a- ti contracara un raspuns viitor daca o denunt...dar nu ma pot abtine sa nu spun ca datoram totusi parintilor...ramane totusi un text frumos!, asa ca sa avem grija sa ne pastram speranta cei care o mai avem...

Buna Florin... sunt noua pe site, dar am citit cateva dintre textele tale...din pacate nu ne putem uita undeva, caci traim in noi si prin noi. tot ce putem face este sa gasim un echilibru care sa nu ne desparta de umbra noastra, care sa nu ne faca sa ne simtim straini fata de noi, caci pana la urma singura persoana care ne poate suporta capriciile si luptele este propria noastra fiinta.