Exprimarea absolutului mă depășește, la fel și descrierea divinului sau mângâierea pe care o aduce singurătatea. Ironia însă o pot exprima într- un singur cuvânt atotcuprinzător: viața. Viața
Tristeți trecute de prima tinerețe
și dureri uitate în ultimele surâsuri,
zgomote de clopote goale, și tăcute,
resturi de singurătate și sentimente absurde-
frânturi de trecut și prezent ce mi se
Te- am adorat cînd aveai obrazul ud de lacrimi,
Þi- am iubit ființa cînd era închisă în cușca durerii,
Þi- am iubit nevrozele și tristețile,
Te- am sărutat cand buzele îți erau sfâșiate și
M-aș arunca în abisurile ascuțite ale inimilor moarte,
Și aș varsa lacrimi de sânge pentru păcatele mele-
mi- e prea târzie mântuirea.
Mă predau astăzi întunericului și părăsirii,
Îmi sfâșii
Plouă... și raceala ploii mă doare... îmi îngheață sufletul și imi descătușește amarul. Ploaia e pentru mine aducere aminte și viitor, e plină de speranțe și vise, de cutremure și fulgere, de zâmbete
In mintea mea tremura de frig o libelula
Se aud acordeoane triste si amare
Iar vantul pustiu rasuna prin colturi.
Aud uneori glasuri straine venind din afara
Aud uneori zgomote de
Sunt ziduri strambe si arhitecturi vulgare,
Sunt judecati , iluzii si vorbe amare…
Mergi pe carari care duc spre nicaieri ,
Sunt praguri asezate la ferestre…
Te- nvarti, soptesti si tipi
Si te
Mergea aiurea pe strada cu gandurile taiate de lama ipocriziei lumii in care traia. Ar fi dorit sa aiba o epifanie, sa constate brusc ca era intr- o bucla temporal gresita si ca nu era prea tarziu
Te- ai intrebat vreodata cine este omul de langa tine? Omul care sta langa tine atunci cand ti- e greu si care se bucura alaturi de tine atunci cand esti furios de fericit? Realizam pe zi ce trece ca
AF