Poezie
E toamnă prea devreme
1 min lectură·
Mediu
În fiecare toamnă se sting săruturi calde
udate de miresme de frig , de vânt și ploi
ridică-mi două frunze ce duc în spate marea
pierdută printre arbori, sălășluind în noi.
Să-mi chemi cu harpe raza ce-acoperă o stea
Ce-n norii deși se-afundă, ca palma-mi în mâna ta
Parfumuri reci îngână dansuri de frunze ruginii
ce-mi gâdilă obrazul și îl preface în câmpii.
acoperă-mi cuvântul cu mâneca ta plină de ninsori
acoperă-mi pădurea cu glasuri de cocori
acoperă-mi un ochi cu-n șal de crizanteme
să nu mai văd pustiul, e toamnă prea devreme.
în fiecare toamnă se-nchid petale în mine
și frunzele cu gânduri ce-atârnă greu de stele
și versuri ce colindă prin stropi de acuarele
Tu, ia-mă lângă tine, e toamnă prea devreme
13 septembrie 2008
023481
0
\"ridicã-mi douã frunze ce duc în spate marea
pierdutã printre arbori, sãlãșluind în noi.\"
îmi par două versuri de referință a toamnei...totuși,de la a două strofă ai îngreunat lectura, cel puțin așa mi se pare, ai cântat în același metru dar în ritmuri diferite de la un vers la altul...acest\"în palma-mi\" eu nu l-am înțeles...e o poezie bună, cu mesaj dar dacă e în \"sulcele stil clasic, mai e de revizuit...
cu prietenie