Vrei sa știi de câte ori ți-ai uitat apa mării in părul meu?
Atunci algele visării mi-am intins spre cuvântul tău
dar nu m-ai auzit
Erai pierdut în versul tău
vrei să vezi zorii in ochii mei?
deschide-i!
și rostogolește-i,
golește-i
de trecut
în fond nu sunt decât niște sfere
și foarte departe de a fi
perfecte
m-am gândit să-mi iau bagajul
cu vise
și să merg pe jos până acolo
nici nu mai știu dacă ți-am spus noapte bună
nici nu mai știu de ce pui mâna la ochi
și nu vrei să vezi ce culori au
Mi-am amintit de tine,
abia cand ne-am cunoscut prima dată.
Am crezut ca mi-ai iertat
absența indecent ă.
Cum ar suna absența mea dacă marea ar scrie despre noi?
Noaptea doarme neagră peste oraș
Un pescaruș se sinucide ca sunetul unui muzician
surd
plângând,
cu degetele sângerande
prinse in corzile chitării,
crezând că aceasta nu mai are
