și gata
mamă iubitule acum
sunt locul de întâlnire al
mai multor populații de bărbați și femei
părți dar nu jumătăți
ca o mașină defectă de tocat de țesut de
cusut
împletesc apele
și le
nu contează unde începe deșertul
imaginez linii drepte
în navigarea ta dintr-un punct
spre altul
îmi umplu buzunarele cu pietre semiprețioase
răstorn demachiant în părți egale pe fiece
demachiant lapte cald
pentru suflet răcit
să-i spăl rănile
apele de oglindiri
care fac valuri degeaba
valuri furioase îndrăgostite amare
din care din nimic mă alcătuiesc
doar apele
ay ay mai strânge-mă în cântecul
care fuge
care mă strânge
apasă-mă cu toată puterea
și greutatea
cu fuga ta care
îmi flutură drumurile
la gât
ține-mi strâns cortul
pe umeri
pe șale
din
cu tot orașul tras peste trup
să simt altfel
altceva
fără trup
cu tot trupul
să adun eu tot trupul simțirii
uitării dorinței
și să nu te mai pot pierde
să pot chiar să
nici nu exiști.
după ce facem dragoste
epuizat îți dezbraci sufletul de carne și oase
iar eu mă întorc pe una din fețe
închid ochii
să pot broda pe el ca pe un goblen fără margini
o balenă roșie
care se
întorc degetele înăuntru
unul câte unul
ca scrierea din palmă scriu acum
și nu din vârful degetelor
sunt toată întoarsă în palmă
împotriva mea
mă urmărește gândul ăsta
imagine răzgâiată pe
ești o ființă luminoasă îmi spunea
din ușa băii
urmărind fardurile care îmi acopereau treptat rana
fața
îmbătrânind în ușa băii
și-a deschis sufletul
apoi găurindu-l
l-a acoperit cu
am parcurs atâta ploaie
și m-am întors îmbibată ca un adăpost pentru tine
gata să citesc timpul în toate întunecimile
acum
nimic nu e mai bine alcătuit
și mai așezat
ca universul meu plin de
