Amalia Cretu

o \"femeie\" ciudata, plina de contradictii...ce ofera \"pâine și sare\" chiar si celui venit \"gol și fără prospect/doar c-o lacrimă/și un pumn mic de nisip\" ...
nu pot asocia, nici macar imaginar, prima atingere a mainilor cu metafora din text, chiar daca ai cautat cu orice pret contrastul;
a.

autoportret...de fapt o metafora a vietii intr-un echilibru precar, precum \"un turn de pahare fumurii\";
dincolo de simboluri, subiectul liric pare a se detasa de realitatea imediata, situandu-se in afara oricaror intamplari faptice care pot genera incertitudini; sintagma \"turn de pahare\" atesta inaltimea morala a cretiei lirice dimpreuna cu \"fragilitatea\" si, de ce nu, ermetismul acesteia;
versurile au densitate lirica, prin suita de metafore construita in scopul de a sustine tema poeziei;
retine atentia nota de suprafiresc a imaginii din final, \"Într-o crâșmă cu un singur bețiv/Împușcat în tâmplă de trecutul lui\", prin care Victor Tarina subliniaza antiteza trecut-prezent pentru a suspenda miscarea \"În uitarea iubitei\", risipindu-si gandul \"ca fumul țigării\"...prin neuitare;
salutari din bucuresti,
amalia

motto:
“să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta ; ridicarea mâinilor mele, ardere de seară » (psalm,140)

sunt minunat de grave aceste versuri, scrise pre limba arderii cu toată ființa poetică și concentrând, preț de o clipă, întreaga trăire de viață împlinită cu patima celui care știe că viața, într-o zi, se duce: “cum de taie coasa ierbii aerul ce doare strigă/ardumaș...”
ultima secundă a ființării materiale a omului se pierde în zgomotul loviturilor de ciocan, pe scândura de lemn, dincolo de care nimic nu mai poate stinge « săraca pleoapă a vederii cuielor »

încadrată de repere post-moderniste, poezia are o impresionantă concentrare de efecte stilistice care potențează muzicalitatea versului și conferă un plus de lirism cuvintelor ; iată, de exemplu, metafora « fum » ce capata un sens teluric asociată cu versurile : « tu femeie legănatu strâns la coapsă.../fără tine de-am să mor/din izlaz alt câmp deschis ... » și redă ideea risipirii acesteia (a femeii), pretutindeni și nicăieri, precum vastele spații ale unei stepe deschisă pustiului și necuprinderii;
versul care conferă poemei un titlu elocvent,“ardumaș fum împietrit”, creează în mod direct impresia “arderilor de seară” în chip de rugă spre Cel care a creat femeia și a binecuvântat-o cu rod trupesc, precum în egală masură cu har creator : «o sămânță/
rodu tău semănat a Dumnezău » ;

cea de a doua strofă pare a fi și mai atent construită întru « încremenirea » în cuvinte- simbol a ceea ce înseamnă actul creație artistice : « munca toată mânilor /
suspinând cârdu ce trece » nu fără efort, patimă sau lacrimă, pentru a lăsa urme pe pământ și în cer ;
adesea, subiectul liric este cel care transcende imediatul situându-se « întru mister și pentru revelare » (L.Blaga) atunci când durează «cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor/numa strânsu lacrimii » și nu fără smerenie, închina «la icoană lacrimă » ;

finalul poemei, marcat de muzicalitate și bogăție plastică, este construit în note lirice invocatoare : «Vini Doamne și mă iartă las cameșa descuiată și poarta de des legată până-n inimi/ depărtată » ce asigură omogenitatea cantabilă a intregului și păstrează elementul teogonic în matca simbolicii religioase ;
totul, prin vers, este o modalitate de a evoca stări din preaplin de suflet și de a crede că în armonie cu legile firii viața « leagă si des leagă », dar un lucru nu este permis: derapajul moral.
***
tu, oricine-ai fi, Omule :
« ardumaș din linu verde numa sufletu-mi nu pierde/
*
troica vase de pământu/dă ocol în iesle gându »

merită să știi că asocierea dintre « pasare » și « aripă » conferă libertate cuvântului ;
meriți aprecieri,
amalia

octombrie, ruginita-i frunza si trist e \"copacul\" cel pierdut de mandra-i coroana si verdele-i ram;
***
da! ai spus lucruri frumoase despre un om si ai transmis emotia unui eveniment atunci cand ai \" încremenit în pagină\" raspunsul celei care \"pe scenă ...este suflet si cântec\", Tatiana Stepa;
***
\"...spune-mi padure, cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara;
nu stie iaran sa se indure
de noi copacii...fara padure!\"
***
\"Cântecul de viață\" al fiecaruia dintre noi are un nume dar uneori rostirea sa este dureroasa si poate, tocami de aceea
\"Povestea copacilor fără padure care poartă și titlul de viață în această vreme a ta și a noastră....povestea asta...\" este, cred, irepetabila si unica, la fel ca sufletul propriei fiinte;
aprecieri,a
amalia

\"cititorul\" nu asteapta de la poet sau scriitor o \"solutie\" de viata, un reper gnoseologic sau un prognostic pentru ce va fi maine...eventual, atunci cand se \"încăpăținează\" sa citească slova scrisă continua sa creada ca se poate regasi pe sine insusi in cuvinte-simbol, stiind bine ca poet fara cititor nu poate fiinta;
aprecieri,
amalia

!octombrie, sa fie oare un motiv liric pentru caderea unor ploi de stele? greu de spus, atunci cand subiectul poematic asociaza clipa de rationalitate, sub semnul binelui suveran- \"O singură întâlnire am avut
Sub soarele strălucitor\"- cu egoismul etic;
\"lupul\", cuvant metafora a primejdiilor care nu pot fi ocolite, este folosit pentru a desemna \"razboiul fiecaruia contra tuturor\", razboi ce tine de individualismul tipic pentru o anume realitate sociala; starea de spirit a eului liric, deposedat de emotii perdante, nu ma indreptateste sa consider ca \"veșnicia\" va fi un domeniu al adancimilor ce asigura caracterul nepieritor al lucrurilor si al oamenilor, ci dimpotriva imi sugereaza o nuanta de fatalism ce pare a fi complementar duhurilor noptii in care...\"cădeau meteoriți\" peste pamantul acoperit de frunzele ruginii ale toamnei;
ganduri bune,
amalia

felicitari si sustinere deplina!

astept (si) aparitia volumului de proza; remarc, in acest fragment, o constructie narativ-descriptiva din care nu lipsesc figurile de stil si termenii dialectali ce dau culoare textului si potenteaza valentele sale comice;
intamplarea care l-a avut drept \"erou\" pe Dan a lu’ Nașu are in sine nu doar umor, ci si o nuanta de gravitate vizand efectul in plan moral al unui gest facut \"pe nevazute\":
\"am remușcări, și acum îmi apare în vis peștele acela, care se uită la mine trist și clipește dintr-un ochi\";
excelente portretizari si sugestiva redarea atmosferei din Cîrciuma lui Bicuță;
aprecieri,
amalia

compunem, adesea, chipul celor dragi noua din fragmente de memorie ce par a fi suprapuse peste imaginea celor mai de neuitat fiinte: parinti, buni sau strabuni de-ai nostri;
Dana, semnalez ca ai un dar aparte al rememorarii si nu cred sa gresesc spunand ca ai face orice, pentru un prieten!
personal, nu-l cunosc pe \"emirul\" acestui spatiu poetic dar cred ca \"are ceva din neamul pierdut\" al trubadurilor;
eu, apreciez poezia si \"semnez\":
cu prietenie,
amalia

nu a fost in intentia mea, a-l ignora; dimpotriva...dar in poezia ta am gasit noi intelesuri, pornind de la versurile 4-8; astfel, ideea depasirii tridimensionalitatii spatio-temporale este evidenta si confera poeziei o simbolica aparte ce opune traditiei un stil transmodernist, bine ilustrat prin insusi efortul de metaforizare si abstractizare a expresivitatii lingvistice, sustinut prin elemente lexicale adecvate;
Calin, nu obisnuiesc a \"reveni\" pe pagina de comm, insa Blaga ar fi cerut \"intelesuri si mai mari\" iar eu apreciez nu doar detaliile, cat mai ales esenta ideilor poetice;
aprecieri,
amalia

las un semn de lectura, ce exprima surpriza trecerii prin cotidian \"cu tălpile moarte de sete\" pentru frumos, bine, adevar;
aprecieri,
amalia

intreb, ai un roman in pregatire sau un volum de proza scurta? (cer scuze, daca ai facut referiri iar eu nu am fost atenta)
titlul, ca leitmotiv, este unul excelent; despre ceea ce am citit \"acum si aici\" no commnet;

cateva imagini insa ma apropie de cotidianul cu \"vieți mărunte patetice\" in care indivizi \"orfani\" de sentimente par a sta incarcerati in acelasi tipar al zilei care nu mai trece de \"parcă s-ar teme că nu (va)vor avea cui să povestească\" despre ei insisi...
aprecieri,
amalia

poate, doar faptul ca imi place sa citesc de doua ori aceeasi poezie imaginandu-mi ca oamenii locuiesc pe aceeasi sfera si...de la nord la sud sau de la vest la est sunt luminati de acelasi soare, alunecand spre acelasi infinit s.a.m.d.
dar, trebuie sa spun \"ce cred despre acest text\", nu-i asa?
ei bine, azi cred ca subiectul poetic si-a epuizat doza de pesimism \"bine temperat\" si, in asteptarea \"neasteptarii\" mai crede ca viata merita sa fie traita;
eu, voi traversa intunericul noptii \"gandind\" ca maine prilej gasi-voi pentru un comentariu literar...la poema zilei de astazi;
V., cine trebuie sa trimita un mail? eu?
salutari din bucuresti,
A.

deosebita, imaginea femeii-muza \"pentru tine nu tace poetul\" si indemn al revelatiei creatoare;
doar o prezenta gandita, ireala ea alunga \"răbdarea zeilor
spre prăpăstii/albastre\" dand sens cautarilor si conferind stabilitate fiintarii eului liric;
aprecieri, pentru metaforizare si imagine stilistica;
retin:

\"tu scrii despre Nichita și el tace,/îndoaie puțin doar spațiul din jurul/gleznelor tale\", un spatiu curbiliniu, doar univers poetic masurat in \"lumi de cuvinte\";

amalia

sustinere totala!
Amalia Cretu, profesoara, Bucuresti;
absolventa Facultatea de Filosofie,
UBB Cluj-Napoca
felicitari, Adina, pentru initiativa si pentru recenta lansarea de carte!
numai bine

identitate-alteritate:
I.sub semnul Fortunei, \"noi suntem explozii frumoase proiectate pe cer\" iar trecerea prin viata are un sens doar in masura in care, constienti de propria noastra identitate, ne asumam schimbarea relationand cu \"altii\", cu \"ceilalti\" semeni ai nostri;
\"explozii frumoase\"-trairi existentiale incandescente, fulguratii autentice sub o stea norocoasa, ca intr-un dans-\"navajo\" ritualic;

II.\"în ziua de jazz femeia mușcă bărbatul ca șarpele...\" si acceptand schimbarea ea se dovedeste, cu fiecare imprejurare, partenerul aventurarii prin viata, cautandu-si posibila armonie cu sinele;

III.\"bărbații nu sunt făcuți pentru morți asistate\" imi sugereaza o imagine generica a fiintarii umane ce confera universalitate raportului om-omenire;

generalizand, de pe pozitia subiectului liric, simbolice imagini conduc la posibila intelegerea a ideii ca viata este un \"teren de testare\" a sentimentului iubirii, atunci cand...un singur un \"sărut norocos\" te ajuta a \"găsi marele galion care să (ne) asigure/un trai liniștit și îndestulat\";
no comment
eu retin, insa, alt fragment de adevar:
\"în fiecare colț al pămîntului
*
zilele curg tot mai reci și mai clare\" pentru cei multi, atunci cand doar unii viseaza ca sunt \"aleșii lumii\" si trec \"linia de netrecut\"; dalai lama;
aprecieri,
amalia

\"naturii\" umane
:)

semn:
despre \"sfere\" celeste si despre cum ar trebui sa invingem tristeti metafizice, in octombrie;
gand,
despre cum ar trebui sa apartinem naurii umane, fara sa ne fie rusine ca suntem oameni;
cuvant,
blagian, despre \"orizont si stil\"; locuim...in sine;
a.

in filosofia crestina a secolului al XV-lea omul era privit ca un univers potential, amintindu-ni-se faptul ca el este creatia divinitatii; Dumnezeu l-a asezat in centrul Universului si i-a dat capacitatea de a plasmui binele;

gandurile tale, Victor Tarina, \"personale\" si ordonate intr-un autentic vers poetic, imi prilejuiesc cateva reflectii;
apreciez sugestia si consider ca pot retine cel putin doua semnificatii ale expresiei \"locuim pe o sferă\";
metaforic, cuvantul \"sfera\" imi sugereaza un caracter uman \"alunecos\", greu de \"prins\" in tipare, inselator dar abil precum omul din preajma, oricine ar fi acesta, azi;
in semnificatie telurica, \"locuim pe o sfera\" vizeaza conditia umana in latura ei imediata, intamplatoare si permanent schimbatoare, asociata hazardului;
in semnificatie metafizica, cel mai important aspect poetic imi pare a fi sugerarea infratirii cosmice asumata de om, in masura in care isi da seama de aspectul integralitatii universale, a Unului in Multiplu, dobandind astfel identitatea de sine;

apreciez faptul ca poema incepe si se incheie cu o indoiala interogativa (nu-i asa ca...?):

\" locuim pe o sferă./ Așa-i/ Că totuși avem motive să ne bucurăm?\"

pe care o voi considera drept indoiala rational-metodica, prin urmare carteziana...evident, avand un suport moral optimist: da! sa ne gandim ca suntem capabil sa \"plasmuim binele\"; azi, mai mult decat ieri...cand \"exploratorii\" nemarginirii Universului, in incercarea de a-si depasi limitele, au platit cu viata ...indreptandu-si \"Luneta spre cer\" si dovedind \"sfericitatea\" pamantului;

dar, cum sa inteleg nelinistea clipei de introspectie \"sociala\"? inca...cineva este vigilent si \"vegheaza\" asupra credintei mele...azi,
(\"în Clădirea Securității/Mai ard doar două trei becuri de control\");

subinteleg o sugestie cu valoare istorica: \"acum\", la fel ca \"atunci\", aceleasi oprelisti pentru cei pe care ii numim vizionari ai mintii lucide;
poetul, insa, stie sa foloseasca metafora si expresiile stilistice pentru a ne convinge ca nu sunt necesare demonstratii ...\"astronomice\"; iar eu \"îl cred pe cuvânt\" si imi place ideea ca \"locuim pe o sferă\", in sensul de a avea aceleasi orizonturi culturale; tie, Victor, iti apartine stilul;
aprecieri si salutari din bucuresti, amalia

\"oamenii se întâmplă mereu spre marginea lumii/
poți să îi ascunzi în sertarul mesei tale de scris/poți să îi desenezi în culori de apă\", rostea mai ieri, Dana Banu si construia stilistic o atmosfera poetica admirabila in care astazi sunt atrasi toti cei care accepta metafora noptii ca moment al revelatiei (in sens metafizic, nu religios);
am aici un poezie de idei in care gasesc reflectata tema conditiei creatorului, intr-un moment in care:
\"o teamă trece prin lume/din pereți liniștea coboară și o ia la fugă despletită pe străzi\"

si unde, cuvantul rostit nu are vreme sa \"hodineasca\" si sa lase urma scrisa, pentru ca \"glasul...alunecând peste pădurile ce ard mocnit întru desfătarea nebunilor\" ramane doar un ecou chiar daca este: \"serios\", \"grav\", \"sublim\";
si, inca ceva, este de retinut: un indemn catre cei foarte tineri:

\"dați la vâsle copii/dați la vâsle/cărăbușilor\"

prin care Dana sugereaza o posibila metafora: viata este un ocean de cautari si nelinisti iar ca sa razbesti trebuie sa stii a \"vâsli\", fapt ce nu poate fi ignorat indiferent cat de stapani am fi pe sine, imartind cu darnicie darurile ei;
deosebit, contrastul din metafora \"viață de câine fericit plină cu scrisori de la prieteni\";
aprecieri, amalia