ama ada anghel

gabi, te-ar suprinde cat de solide si opace (a zid) sunt unele ferestre (ca alea de care corbul se izbeste ca un bolid\').

patratel de hartie:
in loc de principiul \'sau\', cunoscut si ca principiul \'or\', eu afirm astazi gabi draga principiul \'xor\'. dupa triste versiuni beta, el este in faza finala, perfect operationala si DE APLICAT!

mi-a placut mult, alerg sa te mai citesc

pe sufletul meu poezia asta, e o atmosfera care mi-e minunat-familiara.

draga adrian,
dupa ce m-am bocit peste tot, mi-am gasit resursele de indignare, iar m-am bocit samd, uite ca mai fac un comentariu sper eu \'de inchidere\' la poezia asta.
nu stiu cum dar in dialogul asta \'dintre tine si tine\' ai reusit sa ma acrosezi si pe mine si sa ma trantesti direct jos, intr-un moment tare nepotrivit. eu zic ca posibilele aderente sunt destul de vizibile in text, asa ca toata agitatia asta are un oarecare suport.
pe de alta parte e dezgustator faptul ca oamenii se tot incaiera, deci imi cer mii de scuze si as vrea pur si simplu niste liniste.
in afara filmului lucrurile sunt mai consistente decat crezi tu, de data asta in detrimentul meu. oricum (cu mainile goale) imi pare rau,
ama.

voi si hazel, nexus, lavinia, emilio, cosmin, atman, cris, antuna (sper sa nu fi uitat pe cineva) m-ati invatat ca sunteti de-a dreptul reali, valoroasa informatie suplimentara.

uite, adrian, m-am gandit sa mai adaug si noaptea. atunci eu
1) ma tavalesc prin cearceafuri intr-un spatiu vectorial-sexual
2) dorm intr-o pozitie comoda de fetus, posibil cu un animal de plus atasat
3) programez proiecte restante (de obicei java si c++)
4) urlu la o fereastra (doua, trei)
bineinteles nu neaparat toate in acelasi timp. si fiindca eram fantomatica si nesigura, a trebuit sa ma caut pe la oamenii-criterii, sa mananc o salata (sigur, cu ceea ce se cheama gruyere si cu ceea ce se cheama si mai frumos epaule), sa vad un film si bineinteles sa fac o baita scurta si spumoasa prin kant (simteam eu ca)
acum stiu eu ce previzibile sunt toate acestea, dimpreuna cu faptul ca am un semn micut din nastere pe umarul stang si altul pe coapsa dreapta.
se cuvine sa oscarizez cu lehamite. in mod particular in toiul acestui act sunt insa CUMPLIT de reala si imprevizibila ca o tentativa de f*** cu un volum de poezie nu foarte pliabil.
si nu sunt obscena, nu nu. nici poetica.
nici pulverizabila.

mi-a placut, merita o stea.

imaginea e o combinatie neliniara, de multe ori unele si altele apar ca un fel de zgomot, de impuritate. inseparabile.

nu sunt frumoasa. eu nu (canta sheryl crow, reflexie larga, cine mai e cine [ah ce irelevant] ; la intersectia weekendului, nu cruce ci sens giratoriu, degetele mele sunt foarte putin dese, 1963, the day aldous huxley died).

da, da, da (in noaptea cea blanda...).

am un inceput de ciudat, o sa mai citesc.

cum ziceam, multumesc.

aici fac o reverenta pierduta in public.

cred ca o sa chiar scriu ceva dupa \'numaratoarea provizorie\', ma faci sa imi amintesc niste vremuri pe care numai o anumita stare de lumina (dupa-amiezele de toamna si primavara).

nuanta aceasta de familiaritate si suprapunere...aici vad un discurs intr-o pauza dintre actul n si actul n+1, vorbeste receptorul meu tandru si calm pentru asteptatele miracole. totul simplu si natural.

din cutia neagra te inteleg cum nu se poate mai bine, noroc ca mie in ultimul timp mi s-a inlocuit \'prea\'-ul cu o alta expresie fasta. continui.

aici sunt rapita si condusa pe albia textului (vartejuri). nu ti-am spus inca, dar tare-mi place cum scrii.

e ceva cu uzura terminologica a vampirilor (ma simt in largul si-n lungul ideilor mele cu aceste texte, de aceea imi permit \'sa ma exprim\':) ); asta poate creeaza fisura separatoare a celor patru vesuri.

am plecat pe firul textelor tale (imi place aceasta poarta).