Poezie

Noapte

1 min lectură·7 mai 2009

Mediu

Natura-i umedă

și-mi pare că e

o liniște atât de mare

de lacrimă,

de grele gânduri

Ploaia cade,

Rânduri-rânduri...

Cad picuri mari,

cad moleculi de apă

într-un neant,

ce maine mă îngroapă.

Mă doare plânsul ei,

Veșnică rece apă –

Și mă seacă

de nesecată forță

și de fapte,

de focul viu, etern,

de sumbre șoapte,

de liniștea amară

și de gânduri –

Iar ploaia cade,

Rânduri-rânduri...

E frig, târziu

Și-aproape noapte.

3-12 decembrie 2004

012.053

Alina Vasilcan. “Noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-vasilcan/poezie/1835647/noapte

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Îmi plac aceste versuri reci, dar calde, triste dar pline de speranțe \"și de focul viu etern\".