Poezie

Când nu ești tu...

1 min lectură·31 martie 2009

Mediu

Nu ești aici, dar ți-am simțit prezența.

N-aud nimic, dar vocea ta îmi sună în ureche

Și mă împiedică să-mi mai găsesc cuvinte.

Să-ți spun despre iubirea noastră veche.

Alerg să-ți înțeleg întreg cuprinsul,

Aștept apoi să văd de nu mi se destramă visul...

Mi-ai rămas în minte o amintire tristă,

După care nu pot plânge, fiindcă...n-am batistă!

Nu vreau să cad din nou în cruda-mi deprimare!

Dar nu am încotro! Oprește-te, visare!

Să nu mă lași pradă eternei uri amare,

Să nu ma lași în labirint, din care n-am scăpare!

Deși e totul alb în jur și-i soare,

Pe linia obrazului mi se preling lacrimi amare.

De ce să uit atâtea nopți curate,

Când eram doar noi doi

Și miile de șoapte...

Dar ai greșit, când sufletu-mi ușor ai amăgit.

Și-acum, când totu-i prefăcut în scrum,

Mi-aș fi dorit să ard, dar să nu-ți spun

Că te-am iertat, iubite, dar m-a costat prea scump!

Acum nu ești aici, dar ți-am simțit prezența,

N-aud nimic, dar vocea ta îmi sună-n minte,

Curmând orice-ncercare de visare, o întristare

Mă cuprinde, gândind că mi-ai lăsat doar amăgirea...

14 feb-25 mai 2004

001.476

Alina Vasilcan. “Când nu ești tu....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-vasilcan/poezie/1830076/cand-nu-esti-tu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.