Se pare ca totul s-a sfarsit
Dar nimeni acest sfarsit nu vrea sa-l vada
Caci el e doar in mintea mea.
Se pare ca si iubirea s-a topit
Dar oare poate crede asta cineva?
Eu plang si-n ochii mei
E noapte.
Imi place noaptea si tistetea ce ma inconjoara
Si vreau sa strig ca totu-i un mim mic.
Scufunda-te intr-o oglinda de-ntuneric
Si-abia apoi imi vei putea-ntelege
Aceste sentimente
Aceasta neintrerupta frica de lumina
Este ca lava unsuroasa a unui mic vulcan
Ce-ncet spre mine suspinul si-l trimite.
Nimic nu este clar in a mea minte
Caci des si pe la spate
O teama de
Inchid ochii si in fata mea
Pe loc un coridor intunecos s-a inchegat
Pornesc prin el cu tampla stransa-n teama
Curand in departare apare o lumina
Si tot ce e in juru-mi incepe sa se miste
Fara
Vad ziduri strambe
Si totul este parca stramb si slut si omenesc
Nimic nu trece pragul
Intre oblic si drept
Suntem o lume obsedata de pozitii
De morala si de vreme
N-ai vazut ploaia - bate
Si lampa lumina continuu
Fara sa-i pese
Ca mie-mi place pe-ntuneric
E nebunie-n noaptea asta fara luna
Ori sunt doar eu nebuna
Vreau doar sa fiu iertata
Nu nu mai lupt
Nu ma mai
