Poezii

Si lampa lumina continuu Fara sa-i pese Ca mie-mi place pe-ntuneric E nebunie-n noaptea asta fara luna Ori sunt doar eu nebuna Vreau doar sa fiu iertata Nu nu mai lupt Nu ma mai

Vad ziduri strambe Si totul este parca stramb si slut si omenesc Nimic nu trece pragul Intre oblic si drept Suntem o lume obsedata de pozitii De morala si de vreme N-ai vazut ploaia - bate

Inchid ochii si in fata mea Pe loc un coridor intunecos s-a inchegat Pornesc prin el cu tampla stransa-n teama Curand in departare apare o lumina Si tot ce e in juru-mi incepe sa se miste Fara

Aceasta neintrerupta frica de lumina Este ca lava unsuroasa a unui mic vulcan Ce-ncet spre mine suspinul si-l trimite. Nimic nu este clar in a mea minte Caci des si pe la spate O teama de

E noapte. Imi place noaptea si tistetea ce ma inconjoara Si vreau sa strig ca totu-i un mim mic. Scufunda-te intr-o oglinda de-ntuneric Si-abia apoi imi vei putea-ntelege Aceste sentimente

Se pare ca totul s-a sfarsit Dar nimeni acest sfarsit nu vrea sa-l vada Caci el e doar in mintea mea. Se pare ca si iubirea s-a topit Dar oare poate crede asta cineva? Eu plang si-n ochii mei