Poezie
O secunda de cer
Poezie de taina
2 min lectură·
Mediu
Nimic nu va mai fi la fel.
Lui M.B.
Nu...tie, da...infinitului
Arterele, pe rind, pe ele
Au inflorit carnale rinduri
De iarba infasurata
Pe coapsele mele iedera, inchid
Ochii peste ud, peste umoare
Peste plete lasate sa curga in
Pamintul din care creste
Radacina primii batai
de clopt. Uterul tipa dupa
Rodul muzicii care
Nu e scrisa e nascuta
Din pescarusi, apus, val
zare, mare, pesti, cer
Metal, fum, furnale
clopote, tipete albe, valuri
de fum, tipete cu scrum
Cu alta petala desprinsa din tulpina
De fluturi, din stamine
Din licoarea auzului
Voluta incepe incet, rar
Sufletul sa zburde prin
Veninul scurs din fiecare atingere
de clapa.
Te nasti in mine cu
Groaza inceputului de tresarire
Acuta a iubirii, nu tu,
Muzica, picurat marasm
Nu tu, acordul, fiorul
arcusului pe coarda prea
strinsa, inima si lacrimi din nou.
Ecranul lat pe care
Se desfasoara inceput de viata
Iin mine te-ai
nascut din nou, nu tu
Sau tu intrupat in acorduri
Sau din tine desprinse
Fragmente din carnea mea alba
Din palpitatia cresterii mele
In abur, flasca intrupare a
Fulgerului amoral care revine
Care renaste cu tine
Cu pescarusii tai, cu marinarii tai, cu
Pletele crescute in pamintul pe care nu l-am calcat
Niciodata si vreau sa-ti gasesc urmele
Sa le caut, sa te simt, sa te
gasesc, nimic nu va mai fi la fel
desi miine te uit si iarasi voi
Tresari cu lacrimi si jale
ca nu ma pot desprinde de pasul in van
pe care il fac in lumea asta in care nu mai avem
loc. Nu eu, tu
Tu nu mai incapi.
Eu m-am cioplit dupa trunchiul strimt al
Scoicii care ma inghite, devin perla
Pentru tine, sa ma deschid
din nou din patina cenusie
Sa renasc pentru tine.
Pentru ca te rafinezi in sideful meu
Mi-ai trezit carapacea, mi-ai
atins acordul fiecarui por,
ai invadat celulele mele
milioanele mele de fete si
ai venit, nu tu, muzica ta,
tu...
Si acum...plec...sa ma culc
001178
0