Poezii

Tremura vara Intr-o rochie inflorata La marginea unui drum, Ce-ncepe si sfarseste in acelasi loc. Si s-a strans vara toata Intr-un strop de verde Si s-a prelins s-in galben De tot s-a

Daca nu-ti poti imagina Un marinar care nu este un Aventurier Un om care petrece ani pe mare Fara a-i simti chemarea Fara a fi vrajit de ea Fara a cauta in departarile-i Fara tarm utopia ce

Ma rotesc in jurul axei mele, Meridianele si paralelele Se-ncrucuseaza, strivindu-ma, Oscilez mereu intre cei doi poli, Cel de-nceput si cel de sfarsit, Cel unde nu mai e nimic Si cel unde voi

Noi suntem liberi Noi nu depindem de nimeni Si de nimic Nici macar de noi insine. Noi nu suntem unul alaturi de celalalt Si totusi suntem impreuna. Noi suntem liberi. Cand vrem unda raului

Azi sunt raspantia Celor patru vanturi Loc de intalnire Si de despartiri, Din mine pleaca toate, Si-n mine toate vin, Iar cei ce vin, Vin ca sa plece. Si zeul se opreste la troita, Apoi

Iesind din ou o pasare alba si curioasa si-a muiat unica pana in albastrul cerului. O picatura i-a scapat pe iarba verde si acolo s-a nascut un rau. A curs ce-a curs si a imbatranit sa moara

Aseara ai cules o stea si mi-ai daruit-o, si de atunci ma tot intreb ce sa fac cu ea? s-o pun in par? e prea grea si mi-l rupe. s-o pun la piept? inima mea arde destul. s-o pun in buzunar? e

Dimineata se dizolva in ploaie si \"afara\" parca e acuarela pe care un copil a varsat apa. Miros de praf caldut si umed in odaia unde doarme o pisica ce n-are cap si n-are coada. Ti-ai tras

Intunericul ne era sala de bal in acea seara si dansam dupa ritmul inimilor noastre si pasii le tineau isonul pe caldaramul ud. Dansam pagani prin cimitirul frunzelor cazute in acea

Porni Ahil Peleianul, pe mare Spre un loc fara tarmuri sa duca o lupta grea desi nu avea dusmani. Si din cautarea lui se opri Ca un cal troian in fata unor potri niciodata inchise. Si

Sa ne bucuram! Vara sta chiar dupa colt Si asteapta sa-ti sara in fata Ca un copil nazdravan. Va aduce cu ea, val-vartej Culoare, miros si caldura Si sare pe trup, si sare pe buze... Parfum de

Nimic. E liniste, e pace. Moleculele mele plutesc prin absenta spatiului si a timpului si se amesteca cu moleculele altora fara sa stiu, fara sa stie. Iar de voi pleca, nici macar nu-mi vor

Insula Pastelui Cailor e o apa inconjurata de uscat iar pe malurile ei stau statui pitice privind spre larg asteptand sa renasca vremuri nenascute si sa revina cei ce vor pleca. Deasupra