Poezie
Nimic
1 min lectură·
Mediu
Nimic.
E liniste, e pace.
Moleculele mele plutesc
prin absenta
spatiului si a timpului
si se amesteca cu
moleculele altora
fara sa stiu, fara sa stie.
Iar de voi pleca,
nici macar nu-mi vor simti lipsa.
Nimic.
Apoi lumina, umezeala, sunete,
si simturile-mi simt.
e spatiu aici, si e timp,
e timp aici, ce trece
si eu ma schimb
pe dinafara si pe dinauntru
si simt durere, bucurie
si timpul
timpul, timpul,
si ultimul suspin.
Nimic.
M-am intors,
Fara sa stiu ca am plecat
nici ei n-o stiu,
e iarasi liniste
nu-i spatiu si nu-i timp,
sunt doar nesimturile.
Totul
013121
0
buna chestie...
nu prea te reprezinta poezia asta desi e frumoasa..