Poezie
Omul Marii
1 min lectură·
Mediu
Daca nu-ti poti imagina
Un marinar care nu este un
Aventurier
Un om care petrece ani pe mare
Fara a-i simti chemarea
Fara a fi vrajit de ea
Fara a cauta in departarile-i
Fara tarm utopia ce o numim
Libertate,
Atunci imagineaza-ti un om
Pe care soarta l-a zamislit
Pe malul marii
El a vazut marea
De cand s-a nascut,
El sau ea, e totuna.
El este impregnat de mirosul ei
Pe care nu-l mai simte
Si de zgomotul ei
Pe care nu-l mai aude.
El are mainile insangerate
de atingerea paramelor
iar soarele si vantul
i-au pictat fata
in culorile lor.
El are acasa o nevasta
Si cativa copii care-l asteapta
Seara de seara, pe tarm,
Chiar de nu vine…
Pentru el marea e hrana
De fiecare zi a copiilor,
Iar tarmul e casa lui
Mai mult decat al nostru,
Cei care iubim marea.
Ea ne hraneste si pe noi,
Dar cu iluzii
Si ne e prietena pana cand
Vom avea pe cineva drag
Sa nu ni-l mai dea inapoi.
Iar el, neutru om al marii,
Nici prieten, nici dusman,
Fara chemare, fara vraja,
Traieste, zi dupa zi,
Pe langa ea,din ea.
002881
0