Poezie
În noaptea cu lună
1 min lectură·
Mediu
mă trezesc în orașul rece
simt cum sub podeaua de lemn rădăcinile mi se mișcă greoi
deodată nu mai sunt așa tânără
deodată am suflete care se hrănesc din mine
deodată orașul mi-e haină
îl trag ușor pe spatele vechi
pe venele umflate de negură
adorm în orașul umed
rădăcinile îmi vorbesc de sub Pământ
de vreo oră cerul smolit și-a pus o broșă mare aurie
deodată îmi văd bătrânețea
deodată libertatea nu mai e o fecioară pe câmpul plin de salvie
poate așa te simți la patruzeci îmi spun
și tac cuminte în noaptea asta cătrănită
zâmbesc cumva amar și mă gândesc că broșă n-am purtat
cumva e timpul
deodată orașul mi-e haină
îl trag ușor pe spatele vechi
024.982
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alina Maria Ivan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Alina Maria Ivan. “În noaptea cu lună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-maria-ivan/poezie/14099404/in-noaptea-cu-lunaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AIMă bucură orice sentiment pozitiv oferă textele mele scrise cu sufletul. Mulțumesc, Nicolae...
0
"orașul mi-e haină
îl trag ușor pe spatele vechi
deodată îmi văd bătrânețea
nu mai sunt fecioară pe câmpul de salvie
tac
în noaptea asta mă gândesc
că broșă n-am purtat
cumva e timpul"
Dă impresia unui pesimism pozitiv. Mai vin!