Nu mai are rost

îmi spun că nimic nu mai are rost apoi îmi amintesc cum îmi spuneai că am cei mai frumoși sâni din lume nu ne interesa pe noi că e război în Irak dacă ne puteam iubi ne sărutam până oboseam plângeam lacrimi de copil tu râdeai cu palmele lipite de coapse hai să rămânem aici între pereții ăștia pe care îi iubim să scoatem uneori capul pe geam să urlăm a iubire aprind o țigară nu știu cum să îți spun că a mai fost spus nimic din ce ni se întâmplă nu aș vrea să mai fi fost simțit banal sună când spun ești așa de frumoasă aș picta pântecul tău te-aș desena cu struguri în păr lasă hai doar să ne ascundem unul în celălalt fără cuvinte după ce te am scriu o poezie sec inutil tot ce știu e că te mai vreau alung amintirea cu aburi de cafea nimic nu mai are rost