Puzzle

fiecare zi e o bucată dintr-un puzzle aruncat pe jos dimineața e vreamea să mă scutur de mizeriile lumii nu mai plâng lacrimile copiilor săraci, ale mamelor singure în bucata asta de puzzle încape doar o parte din sufletul meu caut alte bucăți una zace departe sub canapeaua pe care ți se odihnește uneori inima canapeaua-altar unde visele, gândurile și grijile se transformă toate în aripi am realizat rama din bucăți găsite înăuntru și în afara mea acum îmbin o bucată maron cu o parte din mâinile tale ele se frâng mereu vor fi fără piele până cresc ei o parte din picturile ei tabloul cu păsări în apus apoi prind bucata ei de colajul lui cu copaci de toamnă rămân goluri prin care se zărește masa pe care ei scriu iau altă bucată încerc să o potrivesc lângă fotografia cu el pe delfinul de plajă totul intră fără efort piesele se atrag și se doresc ultima e inima mea înconjurată de toate rădăcinile lumii a devenit puternică, o altă rădăcină de la care începe totul piele, aripi, inimă, fotografii tablouri pictate în momente grăbite clipe pictate în guașe vii noaptea e vremea să mă îmbrac cu voi vă trag aproape de sufletul meu închid ochii mereu obosiți și aștept dimineața să vă am din nou să mă scutur frumos de mizeriile lumii