De la fereastra lui vedeam tramvaiul,
Care trecea spre Casa Presei sau Ghencea.
De la etajul doi oamenii nu erau mari,
Dar destul de mici încât să-i prind cu degetele.
Am petrecut mult timp la
atenție la nr. de texte postate/zi
maxim 3 de aceeași natură
Fiecare era la casa lui.
Amândoi pierduți,
Cu mințile-n cui, haihui,
Puțin îndrăgostiți.
Amândoi, poate,
De cine nu trebuie.
Cu
Și vin cometele spre noi,
Și negru-n zare-i cerul,
Și urlă vânturi cu noroi,
Amestecând perdeluri.
Și frică mi-e de tot și nu,
De tu mă ții de mână,
De trece totul peste noi,
Noi suntem
Știu că erau vreo douăzeci de grade, eram mahmuri,
Mă presa un drag de tine cum nu poți să înduri
Și tu stăteai comod, în colț, cufundat în fotoliu,
Departe.
La un moment dat, ai venit lângă
Atunci când noi ne-am cunoscut
Nu mi-ai plăcut, știu bine,
Chiar nu voiam să ies din nou
La o cafea cu tine.
Și îmi păreai tare fițos,
Când te uitai la mine,
Și stilul tău cel
Este atât de cald pe seară
Încât aș sta numai afară,
Dar n-am cu cine să mă plimb,
În casă stau singură, iară.
Parcul cheamă îndrăgostiții
Între ale lui coline
Propagă fine emanații,
Ce
