Poezii

De la fereastra lui vedeam tramvaiul, Care trecea spre Casa Presei sau Ghencea. De la etajul doi oamenii nu erau mari, Dar destul de mici încât să-i prind cu degetele. Am petrecut mult timp la

atenție la nr. de texte postate/zi maxim 3 de aceeași natură Fiecare era la casa lui. Amândoi pierduți, Cu mințile-n cui, haihui, Puțin îndrăgostiți. Amândoi, poate, De cine nu trebuie. Cu

Și vin cometele spre noi, Și negru-n zare-i cerul, Și urlă vânturi cu noroi, Amestecând perdeluri. Și frică mi-e de tot și nu, De tu mă ții de mână, De trece totul peste noi, Noi suntem

Știu că erau vreo douăzeci de grade, eram mahmuri, Mă presa un drag de tine cum nu poți să înduri Și tu stăteai comod, în colț, cufundat în fotoliu, Departe. La un moment dat, ai venit lângă

Atunci când noi ne-am cunoscut Nu mi-ai plăcut, știu bine, Chiar nu voiam să ies din nou La o cafea cu tine. Și îmi păreai tare fițos, Când te uitai la mine, Și stilul tău cel

Este atât de cald pe seară Încât aș sta numai afară, Dar n-am cu cine să mă plimb, În casă stau singură, iară. Parcul cheamă îndrăgostiții Între ale lui coline Propagă fine emanații, Ce