Odată ca niciodată

poezeaua ta are pe alocuri accente simpatice(a se înțelege că mi-a plăcut jucăușenia)

de ce Apovestea nu-i Povestea? dacă îmi vei spune că ai pus a-ul cela doar ca să fie în ton cu primul vers nu cred că e îndeajuns

\"scoarțele care murmurau\" din strofa 2 au o tonalitate cam răgușită

titlul, zic eu, cere o schimbare,

o atmosferă cuminte, călimara din final salvează și dă surâs cititorului(adică mine:))


salut

*mie

A-poveste pentru ca nu se incadreaza in tipare intelegi?Atipic-apoveste.Dar pana la urma voiam sa vorbesc despre copilarie si miturile in care credem cu candoare la acea varsta.Spiridusii care isi ascund galbenii la marginea curcubeului,cioara care ia dintele de lapte...si cate n-ar mai fi.Ma bucur ca
m-ai premiat cu un suras dar nu cred ca daca sterg un\" A \"din titlu voi vindeca poezia de galbinare ...cronica.

Da, e nostimă apovestea, mi-a adus zâmbet și visare căci sunt mort după povești, mai ceva decât după ciocolată. Începutul e bun, prinde cititorul dar strofa a doua ar trebui șlefuită puțintel, și nu știu de ce, îmi pare neterminată, parcă lipsește ceva. Aceeași senzație la următoarea strofă. Celelalte sunt rotunde, împlinite iar ultima, cum a spus și Dana, jucăușă.
Mi-am permis o mică, foarte mică intervenție, cam cum citesc eu poemul, numai la strofele amintite.


odată ca niciodată, odată demult
mă cățăram în brațele copacilor
până la cer
și mă jucam de-a frunza
sub tălpile mele scoarțele murmurau
basme cu spiriduși și dragoni
în timp ce din palme imi creșteau cuiburi
de somn

odată ca niciodată, odată demult
mă arcuiam la marginea ploilor
ca un curcubeu
crescut din oala cu galbeni
a spiridușilor

odată ca niciodată, odată demult
în părul meu se împleteau toate
culorile
să moară de ciudă toți dar mai ales
ciorile
cărora le lăsam periodic pe casă câte un
dinte
de fată
cuminte
să nu lege
zorile


Doru Emanuel

Dorulet ai perfecta dreptate,cum spui tu suna mai bine,si Ichiar am sa-ti urmez sfatul.Multi pupici pentru ajutor!
Alina

Obrazul meu e încântat pentru pupici dar și eu, pentru dedicație. Mulțumesc! Sunt fericit că am putut fi de ajutor și uite, am reparat binișor o poezie iar acum se lăfaie în toată frumusețea ei pe pagina principală.

Doruleț

P.S. Când mă gândesc ce teamă mi-a fost să nu vă supărați!

Porțile acestei case ,sunt întotdeauna deschise pentru tine.Ai fi probabil un bun consilier pentru toți de/reținuții din atelier.Te mai aștept,cu simpatie

Alina!

Până la urmă te-am ascultat...am umblat la titlu.Ai observat?