Poezie
foame
1 min lectură·
Mediu
în seara aceea uitasem
uitasem cu totul să-mi pun armura și zalele
mantaua de ploaie ochelarii de cal și zâmbetul meu înțepat
eram doar o băbuță aproape cuminte cu gândul la fluturi
despicam firele funigeilor în patru în opt
cu migală
erau lipicioase și degetele mele răbdătoare începuseră să tremure
de atâta-ncordare când ai apărut tu ca o ploaie după o secetă prelungită
și ai împrăștiat toți funigeii aceia îndelung răsfățați
am râs amândoi am oftat și am plâns
sorbindu-ne cu nesaț și cu teamă
ne-am privit oglindiți în copiii din noi și-am rămas până azi
doi copii nesătui visându-ne fluturi
023.671
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Alina Florica Stasiuc. “foame.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-florica-stasiuc/poezie/13967256/foameComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASuneori, oricat am incerca sa il incorsetam, copilul din noi ne aminteste cum ar trebui sa traim.
0
eu văd în acest poem un strigăt către regăsirea inocenței.