Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ninsoare imperfectă

1 min lectură·
Mediu
Zăpada ne locuia pe rând.
In mine tatuase o frumusete aspră,
Ce-acum imi crestea
In continuarea fiecărui os,
Si-ncepea sa mă doară.
Devenisem greoaie, fiecare miscare
Mă apropia tot mai profan
De perfectiune.
Am incercat să-ntind bratele,
Să mă agăt de ceva,
Poate de-o pasăre sau un cal
Impuscat pe jumătate,
Dar m-am lovit de câtiva copaci
Cântând din frunză,
Care nu-mi puteau simti porii
Risipiti in trupul rănit,
Si mi-am pierdut echilibrul,
Alunecând in zăpada ce ardea
Cu majuscule.
Azi-noapte a nins iar.
Acum, insă, am invătat
Să nu-mi mai umilesc infirmitatea
Cu primii fulgi,
Si să astept ninsoarea imperfectă.
034.655
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
101
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Alina Emandi. “Ninsoare imperfectă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-emandi/poezie/12519/ninsoare-imperfecta

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alina-emandiAEAlina Emandi
cine spunea ca infirmitatea e un handicap?
0
ABalex bâcu
infirmitatea este un handicapat, insa prin continua cratima ce desparte momentul dorintei de imposibilitatea realizarii ei prelungeste la infinit setea, ce se va astampara iluzoric.
0
@luminita-suseLSLuminita Suse
Iubirea, ce infirmitate rara...
ura, ce handicap comun!
0