Poezie
Iarăsi fetus
1 min lectură·
Mediu
Cand am deschis ochii,
Genunchiul meu stang cersea
O statuie,
Bratul meu stang curgea
Printr-un cal,
Glezna mea stanga imbalsama
Un nor.
Sunt batrana!, am strigat,
Sunt prea batrana
Pentru pantecele mamei mele,
Nu vedeti ca nimeni
Nu-mi asculta
Fosnetul rochiei albe de mireasa?
Simtiti?
Statuile, si caii, si norii,
Chiar si copacii
Vor sa-mi infieze respiratia,
Dar ce pacat,
Coastele-mi sunt prea ruginite,
De cand mi-am intesat inima cu gratii…
Da, m-am cununat
Cu ultimul poet
Pe care nu-l citise nimeni, niciodata,
Si, Doamne, ce tare ma durea
Fiecare celula,
Mitocondriile
Prostituandu-se-n silabe…
Mama,
Copacii acestia ma asteapta
Pe mine?
Acum de ce tac?
Azi-noapte plangeau,
Si-n tipetele lor m-am trezit,
Iarasi fetus.
054.493
0

moarte, casatorie, nastere si fetus, un drum al vietii vazut de la fine spre inceput. poate regres? sau o stare latenta, de asteptare?