Poezie
Sa nu ma chemi
1 min lectură·
Mediu
Sa nu ma chemi
Din vise in care nu ma mai pot intoarce,
Din vise in care trupul meu,
Asemeni unui fluture
Isi cauta zadarnic
Profana puritate,
Cu care-as putea sa ma crucific,
Adormind,
Pe zidurile unui templu gol,
Si sa-mi strig nehotararea
De-a canta odata cu pietrele,
Departe de tot ceea ce-am stiut vreodata
Ca ar putea fi un adapost
Pentru salbatica-mi singuratate.
Nu, mai bine stai langa mine,
In spatele meu,
Sa nu-ti pot ghici varsta,
Si sa cred ca suntem doua aripi
Ale aceluiasi val
Intinse spre cer
Intr-o suprema cadere,
Care daca ar incerca sa se priveasca,
S-ar trezi brusc in fosnetul crud
Al trupurilor sfartecate,
In care zeci de suflete vor fi exiland
Aceleasi pagane hotare.
Stai langa mine,
Aproape,
Si iarta-ma daca uneori visez poeme
In care nu ma mai pot intoarce.
022.661
0
ameteala s-a mai dus acum, dar a ramas o senzatie de purpuriu vibrand in ritmul bataii mele de inima( nu ma intreba de ce neaparat purpuriu, ca nu stiu..)
:))