Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Mi-era toamna

1 min lectură·
Mediu
Mi-era toamna,
Si zborul cailor deasupra mea
Nu mai tinea minte
Ca ma nascusem cu o noapte
In urma,
Cu un copac sau un vultur
Inainte;
Ochiul meu stang,
Cuib de ferestre zidite
In sens invers pietrelor,
Mi s-a daruit
In vazul tuturor, ca o tarfa,
Iar eu l-am posedat, salbatic
Cu lacrima ochiului tau
Drept.
Intr-un tarziu, insa,
Am adormit,
Alergand prin glezna unui iepure,
Si m-am visat injunghiata
De cativa nori,
Intr-o fantana.
Era oare sufletul meu ars,
Prelingandu-mi-se pe piele?
Stiu doar ca falangele
mi-erau amortite de absenta ta,
de-atata netine,…
fiecare os tanjea sa-ti fie
sfarc si gand,
gheara si pas marunt de sarpe.
mi-era toamna,
chiar daca vulturilor sau copacilor
dinaintea mea
nu le era dor de tine,
iubitul meu.
012.780
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
125
Citire
1 min
Versuri
34
Actualizat

Cum sa citezi

Alina Emandi. “Mi-era toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-emandi/poezie/11405/mi-era-toamna

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Eeido
Love is patient, love is Kind. It does not envy, it does not boast, it is not proud. It is not rude, it is not self-seeking. It is not easily angered, it keps no record of wrongs. Love dores not delight in evil, but rejoices with the truth. It always protects, always trusts, always hopes, always preserves. Love never fails. (Bible - I Cointhians 12:4-8)

O inima, precum un puf
de papadie
se incovioaie sub greutatea
sufletului meu, al tau
dar se dizolva
in boarea care ma-nconjoara
si zbor un zbor de primavara.

Asta ca o completare la poezia ta...
0