Te-ai imbracat in razele de soare
Al celui de pe urma asfintit
Si cat de alb ti-e semnul de-ntrebare
Ce unduie incet, abia soptit.
Esti ultimul taram de puritate
Ce leaga tara visului de
M-am nascut pe varful
Unei sageti
Incercand sa impung
Un biet pieton
Cazut in cursa disperarii;
M-am lovit de baloane
De sapun
Incercand sa murdaresc
Piesa de arta devenita-
Dar in tot
tristetea imi arunca in sufletu-mi
Umbre de manastiri;
Turlele imi strapung cu sfintenia lor,
Pana si ultima farama de pacat
in care ma cuibarisem ca-ntr-un
Cuib de viespi.
Insasi ideea de
De-as avea curajul sa rad de
lacrima ce-mi arde obrazul
de-as avea curajul sa urc acolo
unde nu a ajuns nimeni.
De-as avea curajul sa urlu de
placere cand ma chinuie cineva
De-as avea vointa sa
Mi-e rusine de greutatea
Gandurilor ce m-apasa ca
O avalansa de necunoscut;
Printre zborurile glasurilor de
Roci vulcanice, muntele s-a frant
La prima atingere a extazului;
Un suprem neant a
Poveste de teama si de zbor
Cu aripe slute de corb
Ranit absurd de arcurile harpelor
Cu cantec surd de moarte;
rasucit de strigate in soapta
Si soapte de tacere.
In pamant rascolit de
deunazi mi-am prins infirmitatea
In cuierul din hol.
Si apoi am asteptat....poate
Cand m-am intors era tot acolo
Infirmitate atarnata in cuierul
Din hol.
Era atat de frumoasa incat nu o
Voia
Sa fim ai nostri si apoi
Ai altora.
Sa ne stim pe noi si apoi
Sa batem la alte porti.
Sa ne respectam caci altii
Nu o vor face.
Si chiar dupa atatia ani
Doisprezece la numar si
Vor mai
Singur, de mi-as astepta moartea
As adormi, inainte sa vina...
Apoi nu as mai concepe sa ma
Trezesc din noapte...
Dincolo de somn e
Uitare,
Implinire,
Soarta,
Strapunse de taceri,
Din
Plamaditi dintr-o stranie placere
a Haosului
Prostul si tacutul s-au divizat
in oameni iertatori si naivi.
Un om iertator si-a smuls samanta
din lanturi si a devenit Dumnezeu.
Iar unul naiv a
Aseara, nebunia s-a
cuibarit printre
cotloanele unui suflet;
A inceput sa zgarie
pe ochi, sa-i cearna
visele, prinzand cosmarurile
intr-o boceluta posaca;
Strigatul vitreg de
lunca calcata de
Simplu e cuvantul ce-l rostesti
Eroic;
Simple sunt camasile celor care au murit
Eroic;
Atat de simplu este sa te invalui in
Simplitatea oamenilor;
Sa cugeti,
sa simti,
Sa traiesti
La cotele
\"Inmormantare\"
Este intuneric si cald,
De trandafiri,
Un miros dulce de sfant,
Pe trotuarul umed de singuratate.
A cazut cerul indragostit;
Aripile s-au rasfrant,
Iar lacrimile i-au
Iti amintesti?
M-ai ajutat
sa dau la o parte
intunericul
de pe tine
Si-am inceput sa musc
din lumina grea
a sanilor tai.
Muscam
si scuipam catre cer.
Hai sa le spunem stele.
As vrea sa pot zbura, undeva, departe, langa gandul tau razlet, si sa ma incui acolo, intr-un patrat in care sa ma doara fiecare colt de prapastie, fiecare mangaiere tacuta, fiecare somn fara
O dunga neagra brăzdata
Pe obrazul mamei plânse;
O pata roșie pe o garoafa
De la rever;
Un zâmbet alb, pierdut
Pe chipul dulcelui copil;
Si un cerc mic
Pe post de galben;
Un verde crud cu
Pamantul imi stropea fata
Cu frunze de toamna.
Cersetorii de suflete
Isi prind drumurile
In rascruci
Nascand vise.
Tacerea grea adoarme
Si lacrima suava
A pruncului din care
Durerea se
Nici n-am dat bine drumul
gandurilor sa zboare
Caci deja matritele tipografice
Din sufletul meu
Incepusera, cu zgomot asurzitor
Sa scoata o editie speciala de duminica
Si cate o carte scrisa de
mi-am aruncat ochii
dincolo de zidul sufletului
vroiam sa vad,
dar ei,
nu s-au mai intors.
Am smuls din cer
bucati de intuneric
si le-am indesat
in orbitele goale...
Asa,
am inceput
sa
Ma scurg,
mereu
dintr-o parte intr-alta
a sufletului meu
ca scurgerea timpului
dinspre maine inspre ieri
ca pasii nisipului
din lumini spre taceri
asteptand...raspunsuri.
stateam atarnati
de cornul lunii...
ne balaceam picioarele
in albastrul cerului,
ne leganam,
si ne jucam
de-a fericirea.
Cuvintele zburau
intre noi
ca niste pasari calatoare
ce
Mergeam,
cu soarele pe crestet
pe strazile late
si asfaltate
ale orasului meu
printre calatori
care de multi ani
nu se mai cunosc
unul pe celalalt;
mergeam
tinand in maini,
ziua,
in
Ceilalti mi-au sculptat
bustul din caramida ieftina;
Caramida rosie, mirosind a pamant
Proaspat ars, pamant in care
mi-am ingropat ploaia;
Aceiasi, la fel de umeda
si risipita in oglinzi
Ca
AD