Texte în proză

N-am mai văzut-o de exact 4 zile. Mai concret de 96 de ore fără câteva minute. A plecat de la bar luni, la ora 5 dimineața, iar astăzi este vineri, ora 4:20. Nu sunt genul care să numere orele

ACAlina Cristea

0

1

Îmi plăcea să rod falangele de găină din fiertura acră pe care o făcea bunică-mea. Spunea că-mi întărește dinții și c-or să crească mai puternici decât ai lui Dihor, câinele meu cu coada jucăușă și

ACAlina Cristea

0

1

Ne molipsim de căscat, de plictiseală și de vicii. Ne molipsim de singurătăți care ne caută sărindu-ne în brațe, care ne mângâie obrajii cu farmecul zânelor din povești pe care le împărțim cu vecinul

ACAlina Cristea

0

0

Caterina mi-a fost prietenă. Prietenă bună. Și din respect pentru prietenia ce-am avut-o, nu am umblat cu Răducu după moartea ei. Răducu era baiatul care mirosea a flori. Cel care m-a învățat să

ACAlina Cristea

0

0

Deținea o bibliotecă grandioasă, din lemn masiv de ștejar, care se întindea pe doi pereți ai sufrageriei, cardinali și imenși. Se întindea de sus și până jos, sau de jos și până sus. Numai el ar fi

ACAlina Cristea

0

4

Avea o privire de o tristețe înnăscută, plăpândă și bolnăvicioasă. Ochi mici și înfipți în orbite, care, atunci când râdea, aproape că-i dispăreau de pe chip, lăsând în locul lor două adunături de

ACAlina Cristea

0

5

Au trecut doisprezece ani. Doisprezece ani de condamnare la suferință. O singură femeie i-a fost dat a iubi o viață. O viață întreaga, o singură femeie, al cărei chip zace imortalizat pe pânzele

ACAlina Cristea

0

1

Lunca. Tăcută ca pelicula imaginativă a unei povești. Și tristă. Ca amintirea unei copilării. Scăldată de ultimele raze de soare, ca într-un vis apocaliptic. Casele – statice. Pierdute parcă-n eterna

ACAlina Cristea

0

0

O ascult. O privesc. Nu e fericită. Îmi povestește cu un fals entuziasm despre pregătirile pentru nuntă. Privește ades în jos iar ochii îi sclipesc de o tristețe adâncă, mascată de fardurile

ACAlina Cristea

0

1