Jurnal
Ca un om
1 min lectură·
Mediu
Copiii mei nenăscuți încă plâng în noaptea asta
nu pot să dorm liniștită știind că ei
mă vor așeza pe genunchi și îmi vor povesti
despre nașterea mea în măruntaiele lor
eu sunt vinovată de toată viața mea
mi-am purtat doar crucea roșie din frunte
e singurul lucru prin care mama mă deosebea
de mine și de ceilalți
acum mi-am spus că nu este nimic distinctiv
nimic de bine sau de rău
m-am născut cu ea așa cum se nasc alții cu păr pe față
nu mai contează nici un septembrie și nici un februarie
am uitat morțile din fiecare zi
nu vreau să-mi fie povestită viața
de copiii mei nenăscuți încă
întâmplările s-au petrecut cum a fost scris
eu am urmat doar legea.
012929
0