Jurnale

Copiii mei nenăscuți încă plâng în noaptea asta nu pot să dorm liniștită știind că ei mă vor așeza pe genunchi și îmi vor povesti despre nașterea mea în măruntaiele lor eu sunt vinovată de toată

ABAlina Boia

0

1

îmi las visurile de poet închise în caietul roșu și deschid fereastra să sar afară la oameni mă ating cu mâinile cu tălpile cu organele lor interne îmi dau o formă de om bătătoresc pământul mă

ABAlina Boia

0

0

Îmi smulg ochelarii ochii mă ustură îngrozitor nu e vina nimănui că sunt așa nu mai aștept să scriu nici un rând rândurile vor veni ele sau nu nu este nimic cu crucea roșie din frunte n-am fost

ABAlina Boia

0

0