Cu ochii intram în oameni
ca să găsesc frica aflării în celălalt.
Ca un smintit îl posedam pe Dumnezeu
în toate părțile în toate felurile
lepădându-l lângă o biserică.
Ca un copil frământam în
Și liniștea asta oarbă
care te așteaptă după
fiecare înjunghiere a vieții
și dorul acesta nesfârșit de nimic
de care te lovești doar uneori noaptea
și ușa care se închide după fiecare om
ce
Mă simt ca o Evă
ce și-a văzut goliciunea.
Șarpele încolăcit se ascunde
la capătul străzii.
Câini și oameni mușcă deopotrivă
din fructul oprit.
Libertatea.
Totul se termină și totul începe
Copiii mei nenăscuți încă plâng în noaptea asta
nu pot să dorm liniștită știind că ei
mă vor așeza pe genunchi și îmi vor povesti
despre nașterea mea în măruntaiele lor
eu sunt vinovată de toată
îmi las visurile de poet închise în caietul roșu
și deschid fereastra să sar afară la oameni
mă ating cu mâinile cu tălpile cu organele lor interne
îmi dau o formă de om bătătoresc pământul
mă
Îmi smulg ochelarii ochii mă ustură îngrozitor
nu e vina nimănui că sunt așa
nu mai aștept să scriu nici un rând
rândurile vor veni ele sau nu
nu este nimic cu crucea roșie din frunte
n-am fost
Tremuri.O mână stă în fața mea, întinsă.
Mama urmărește mărul pe care tu
mi-l întinzi.Jocul ielelor.
Cobor în stradă.Aproape e pustiul.
Câinii de la colțul străzii
se ascund din fața
AB