\"frânturi de suflet în mâinile tale\"
ai decis că mă iei cu tine
atunci cand ai ostenit
să-ți ascunzi mâinile
m-ai lăsat în grija lor
între privirea plecată
și brațele
ești zidit cu piatră de râu
în deplină a mea aducere aminte
printre buchete de nu-mă-uita
ești adânc închis în inima mea
într-o catedrală fără uși
te mistui și te stingi
odată cu mine
rămășițe
Mi-am rezemat tristețea,
pelerin obosit al unei credințe apuse
de tăcerea albă a coloanelor Eladei.
Timpul m-a uitat acolo,
sub ploaia ce-mi așeza marmură
pe umeri ce pe o statuie
atâtea lacrimi am strâns în căușul palmelor
încât am îmbătrânit urât, schimonosit
nu ca brazii sau ca libelulele
am îmbătrânit urât, mărunt
ca vrejul de fasole
m-am aplecat spre pământ
să
furasem
din timpul frunzei
adunasem
respirații reci
pe coapse calde,
urme de lacrimi
pe umeri goi,
colectionasem
mușcături mici
în formă de floare
și mușcaturi mici
în formă de
Acoperișul era verde de mușchi
și maro murdar de frunze putrede,
trăgea să moară odată cu ce mai rămăsese
din casa ta de pe malul apei.
Întins de la apă până la poala pădurii,
cerul cenușiu,
Încă o dată m-ai avut toată,
m-ai sădit și m-ai udat,
m-ai rărit și m-ai umbrit,
m-ai cules cu brațele pline
și iată, m-ai avut încă o dată.
Ai să mă ajuți să cresc!
ai spus ca pentru
aș fi vrut să te am lângă mine astăzi
să-ți spun cât de mult îmi plac ploile de vară
să te las să-mi mângâi părul ud
să mă prinzi de după umeri
și să mă aduni la piept necajit:
\"Ai să
...acum ia-mă în brațe
sărută-mă lung
rătăcește-te între buzele mele
și spune DA...
DA gurii mele flămânde
DA mâinilor mele
DA ochilor mei
DA trupului meu fremătând
DA cromozomilor mei X
sunt aici
și șoptesc dragă
Ai prins ideea ?
din varful gandului
razlețit grozav
de primul TU
sunt aici
și-ți sorb vorbele
dragă...
Ai prins ideea ?
simt dragă al
le lo la li
dansează pe clape de dor
degetele mele înebunite de
dragul tău de felul tău
disperate după fruntea ta
pe umărul meu
după urma ta
pe gatul meu
legănate în ritmul tău
pe frânturi
Mușc din seva ierbii,
din frunza proaspătă de fag.
Mușc verde și mușc surd
din apa începutului de bine.
Mușc și sărut locul
when everything is green.
Mușc suspinul cucului în nuc
unde frunza
vin pe urmele tale
încet
cu pașii mei fără ecou
pe pașii tăi călcând trudit
vin
până când
sub semnul nopții
m-aplec să-ți spun
c-am prins în păr
și-n ochi am prins
miros de înserare
și
ți-am țintuit
în ace de pin trupul
să nu poți să mă urmezi
când merg să plâng
te-am împrejmuit
cu rugi de măceș
ți-am acoperit buzele
cu sărutul furtunii
să nu mă poți striga
când mă
alergai desculț
pe câmpia dorurilor mele
în urma ta vântul făcea versuri
din litere frânte
aduna puf de păpădie
pentru primăvara cuvintelor nenăscute...
în urma ta norii se loveau
în
pe nisipul uitării
să alergăm desculți,
să ne împiedicăm
în râsul nostru
până când valuri fecunde
se vor lovi isteric
de diguri durate
de oameni ieșiți din fire
de grozăvia
o mie de capete plecate
peste o mie de vise frânte
peste o mie de mâini împreunate
peste inimi sângerânde
o mie de fețe plânse
peste o mie de piepturi tinere
printre lanuri de ganduri
În față mătase
în valuri,
în spate catifea
grea,
pasi asezati elegant
pe covorul rosu,
suspine și flori
și peste toate
privirea ta
pictând stele.
Urale, fiori,
mâini calde,
bătăi pe
degetele mele unesc fir cu fir
timp cu timp șoaptele tale
le așează în ritm de iubire latină
desenează opturi teatrale
pe pieptul tău lat
și-ți cer să te apropii
ca o felină în
m-am înțepat adânc
fără sânge, fără urme
a fost durerea
am râs demențial
cu capul pe spate
cu trupul încovoiat
cu ochii închiși
apăruse deja luna
printre ramurile nucului
mi-am
M-ai strâns între pleoape
până când am curs broboane
și m-am adunat în coșul pieptului
peste ziare vechi, frunze ofilite,
dresuri deochiate și tutun de pipă.
Ai șters trecutul cu mine,
fără
Mi-am lipit fruntea de fruntea ta, prietene !
S-au schimbat culorile, s-a înseninat...
E așa plăcut și bine la tine !
Gândurile mele s-au așezat comod.
Am ocupat toate colțurile, te-am
acum când ai înțeles
că drama unei vieți
nu-și poate adeveri
întreagă a ei nedumerire,
că nu se măsoară
în lacrimi pe criptă,
în nisipul clepsidrei
în timp terestru...
acum când ai
AB