şi vin dragi prieteni
vremuri în care primim darul divin
limita-i timpul/ senină e inima
lăsată-n voie să adie iubirea
să-nțelegem cum lumina strabate a sa cale
precum liniştea porneşte
Te-am regăsit suflându-mi frunzele-n soare
în foc arzând-mi gândurile goale.
Și recunosc - nu înțelegeam cum pot scrie în notele tale.
Anotimp - tu toamnă preferată de poeți
fă-mi loc în
Mă strigai în vis,
pe numele de lume uitat
ce stă alături precum adevărul.
Soarele despărțea umbrele,
venind să ne cunoască
departe de timp,
unde ecranul radia albul somnului cotidian.
Salut vocea poeziei mele
trezită-n imnuri de tacere
atunci când darul m-a chemat.
Şi-n a ta zi deschide-mă/ precum un soare
ce-n univers stă scufundat/
să-ți cânt în ritm de
Deschide ochii/ acum
pe munte sunt nori/ și e ceață
un porumbel o lume
răzbate
spre preotul/ care a rugat
stânca/ biserică să fie
cântând împreună/ în atrium
a pace.
esenţă nemanifestată
sunteţi blocat și aveţi adaosuri/
coniacul rămâne coniac
când numele-i transformat în divin/
ecranele albe ne petrec
prin liniștea din pasajul învierii
iar noi
AB