Poezii

Te-am regăsit suflându-mi frunzele-n soare în foc arzând-mi gândurile goale. Și recunosc - nu înțelegeam cum pot scrie în notele tale. Anotimp - tu toamnă preferată de poeți fă-mi loc în

ABAlina Babcinetchi

0

0

Salut vocea poeziei mele trezită-n imnuri de tacere atunci când darul m-a chemat. Şi-n a ta zi deschide-mă/ precum un soare ce-n univers stă scufundat/ să-ți cânt în ritm de

ABAlina Babcinetchi

0

0

esenţă nemanifestată sunteţi blocat și aveţi adaosuri/ coniacul rămâne coniac când numele-i transformat în divin/ ecranele albe ne petrec prin liniștea din pasajul învierii iar noi

ABAlina Babcinetchi

0

0

şi vin dragi prieteni vremuri în care primim darul divin limita-i timpul/ senină e inima lăsată-n voie să adie iubirea să-nțelegem cum lumina strabate a sa cale precum liniştea porneşte

ABAlina Babcinetchi

0

0

Deschide ochii/ acum pe munte sunt nori/ și e ceață un porumbel o lume răzbate spre preotul/ care a rugat stânca/ biserică să fie cântând împreună/ în atrium a pace.

ABAlina Babcinetchi

0

0

stă un titlu/ așternut/ așteptându-și poezia dimineața în brațele tale își desenează pe ale mele brațe ziua semnând flori/ și nori/ și un soare

ABAlina Babcinetchi

0

0

Mă strigai în vis, pe numele de lume uitat ce stă alături precum adevărul. Soarele despărțea umbrele, venind să ne cunoască departe de timp, unde ecranul radia albul somnului cotidian.

ABAlina Babcinetchi

0

2