Poezii

Afara e toamna pierduta Si-n sufletul tau e iarna. Multi te cred pierdut iremediabil in pamant, Totusi flacara iubirii te scoate din mormant. Tu nu poti pleca din Romania Pt ca aici

ADAlin Stelian Dobre

0

0

Mai ții minte tată, în aval, Cum valurile se loveau de mal ? Acum din matcă ele au ieșit, Si-ți caută pământul răvășit. Pasărea măiastră nu mai cântă, Nici iarbă verde nu-i în

ADAlin Stelian Dobre

0

0

Poetul plânge stins pentru neamul lui Că visele-i se îneacă sub valurile Prutului. Cătușele dusmanului ne-au afundat în minciună, Dar cuvintele tale ne-au fost mereu lumină. Fratele

ADAlin Stelian Dobre

0

0

Când seara tu te îndrepți spre casă, Prin viscol cu privirea grea, Elodia îți apare ca o nălucă-n față Și te îmbie să te duci cu ea. Cu ochii verzi ca primăvara timpurie Cu fața zămbitoare

ADAlin Stelian Dobre

0

0

Degeaba încerc să fac punte Dintr-un hotar și celălalt hotar, Oceanul lacrimilor e prea adânc și toate, Se risipesc îndurerate,în zadar... Drumuri pe care le-am bătut de mii de ori în

ADAlin Stelian Dobre

0

4

Iti chem al Tau suflet din adancuri si din soare, Ii cer sa-mi fie alaturi pentru ultima-nfruntare. Chiar daca n-am nici o sansa in aceasta incercare, Iti cer sa-mi fii alaturi cu o raza sau cu o

ADAlin Stelian Dobre

0

2

Se sparge piatra in mii si mii de parti, Pe ulita pustie e negura si frig; Privirea mi se-opreste la Tine acasa,printre grinzi, Amintirile si ploaia deasa de suflet mi se prind. Incerc cu greu

ADAlin Stelian Dobre

0

0

Era mult prea tarziu ca sa ajung la Tine, Iar vantul trist sufla in gandurile noastre. Nu te vedeam in casa pustie a gandurilor mele, Dar stiam ca esti acolo numai pentru mine!

ADAlin Stelian Dobre

0

1