Alin Pop

da, timpul acela, care nu mai vine odată..
am stat și m-am gândit, cred că nici nu-mi doresc să vină, îl vreau acolo mereu, închis in locul lui subțire, unduind tainic firele inimii mele de carne, fară ca ea să știe.

și revenind un pic la formă, sigur, din partea unuia care probabil nu are receptaculii necesari pentru a consuma lirism pur, mă cam sperie un ușor iz de tratat de zoologie..
repet, din partea unui non poet, așa că cer anticipat iertare.

Prefăcându-mă că am relații cu nemurirea pot ajunge fie să primesc azil, fie la azil.
Aș crede mai degrabă că dumnezeu greșește moartea celui care are, nu celui care duce lipsă de puțină stângăcie, ca s-o numesc și eu tot așa...

cu toate eseurile care au tronat zilele astea pe la fierbinți privind dezastruasa mamă de ț+1 ani... nu știu ce să zic. m-am tot gândit la lucrul ăsta, dar nu pot să scap de o voce insinuantă, una de-mi tot șoptește perfid că nu mă uit unde trebuie. nu e mai rău a muri decât a te naște. dar cine să ia în seamă așa o sminteală?

pe de altă parte, de poezia matale numai de bine :)

vazică am început anul cu note de optimism pe mai multe voci. mai întâi \"te înfrățești cu toți\" într-un dincolo de timp, apoi te prinzi în horă cu tot felul de arătări, ca o vrâjitoare iscusită, iar aici vii cu măturica să faci peste \"scrumul arderilor în zadar\" o altă sărbătoare.
ține-o tot așa, 2005 să-ți aducă bucurii, căci de vor fi la tine, vor fi și la cititori, la mulți ani!

Eu doar semnalam o posibilă confuzie :)))
Democrația supremă a poeziei constă in alegerea nu atât a cuvântului ci mai mult, a sensului. Acesta este sublimul poeziei, nu? :))))
A, și off-topic, pentru că se poartă (desigur, numai la casele mai mari) mulțumesc pentru introducere. Cei 10 oameni care m-au citit, mă vor recunoaște oricum :))))

cât de frumos! nu închide tu ochii, dan...

unele vise sunt făcute să stea acolo, în lumea lor.
am stiut eu că vei fi de acord...

am stat și am stat și mi-a plăcut tare mult aici. toamnele singurătăților mele au cam migrat de la o vreme și ele, și m-au lăsat in vacarmul stridențelor cotidiene, și intre niște linii prea riguroase, dar cred că vor fi fost ele si pe strada mea intr-un timp poate mai mult dorit decât trăit.
ca formă poema, îmi vine mai lin decât cea de dinainte dar repet, nu am căderea...
și doamna dana, aici în elementul dânsei, de data aceasta...
frumos

impresia de clișeu pentru mine există și nu se rezumă la cuvinte ci la utilizarea lor. eu vin complet dinafara poeziei.ro (sigur, vei spune că sunt pe dinafară.., nu contest) dar pentru asta îmi sar ușor în ochi anumite imagini specifice acestui teren. pot să spun foarte liniștit că dacă scot degetele cristalului și sângele (cu vene cu tot) din poema de mai sus, aproape că nu va mai fi identificabilă ca aparținând poezie.ro-ismului. poate că termenul de clișeu e nefericit ales, pentru că nu am vrut neapărat să să spun ceva foarte rău, zicea dedal pe undeva \"limbajul există, e bine să-i sărim gardul și înainte și înapoi\". atâta doar că mie mi-a sunat distonant în context.
față de o densitate de original ca aici:
\"punem întrebări cuantice
tu pe cine iubești pe tine
dumnezeu ca margine
in the rye\"
versul cu degetele aproape că m-a făcut să mă opresc din citit chiar la început - încă o poezie(ro).

aceasta e opinia unui simplu consumator de poezie neancorat nici în modern, nici în clasic

cu tot respectul, și pentru alma, și pentru bobadil

o mică eroare, sau o aluzie subtilă? acolo sus în subtitlu scrie \"comunități\", lipsește un \"i\", sau e vorba de bisericuțele din breaslă? :))
altfel, toate bune, ștm că e greu, lupta cu logoreea interminabilă și toate contorsionările mentale de la extraplat la extraveral e dură și lasă în urmă victime de ambele părți.
succes în continuare, suntem pe poziții!

ideea pilot din trofele capete pe mine m-a dus cu gândul la interferența undelor coerente, fenomen cu mare greutate în vechea dispută a fizicii - caracterul dual al materiei.
chiar dacă simbolurile (sci sau astrologice) nu sunt originale prin ele însele, le-am mai întâlnit pe ici pe colo, ansamblul e reușit, are mesaj, transmite emoție


cât despre comentariul domnișorului crețu, un obscur zodiac specific romanesc...

adevar grait-ai. textul asta cu siguranta a fost iubit :)))

ma bucur ca-ti place
este o mica serie, a inceput cu \"In dar, o floare\"
voi incerca s-o continui

de ce n-am lăsa un pic la o parte necazurile, să mai facem loc unui zâmbet. desigur nichita, tu n-ai făcut nici o aluzie, nu-ți stă în fire, m-am jucat eu puțin cu cuvintele. bisericuțele există și nu e nimic rău în asta. iar amestecul tău în ele, oricât de hotătâtă ai fi să-ți păstrezi imparțialitatea, vine odată cu răspunderea asumată. ca să fiu mai clar(rareori mi se întâmplă :)), mesajul meu, acum la început de an ar fi ceva de genul: nu te mai lupta cu morile de vânt. e pur și simplu regretabil că se întâmplă necazuri (ca de ex. cel cu n. tudor), dar nu ești tu răspunzătoare pentru sistemul site-ului, nici măcar herinean nu l-a creat singur în totalitate, ci s-a cristalizat de-a lungul anilor în cea mai funcțională formă ce a putut fi găsită aici, prin participarea multor oameni serioși. este rolul celor de pe margine să arunce cu roșii, dar rolul celor de pe scenă și din culise nu e să le dea înapoi în tribune, ci, io știu?, ar putea încerca un bulion sau oricum ceva de folos din ele.
cât despre mine, nu am a mă plânge de nimic, ba chiar m-am amuzat în repetate rânduri cum comment-uri liniștite și benigne mi-au fost refuzate, iar altele, cel puțin năstrușnice au apărut vioaie pe site, umplându-mă de plăcută și multicoloră mirare! până la urmă, am remarcat că atunci când am ceva de zis (suficient de inteligibil), până la urmă se găsesc oamenii cu care să împărtășesc, e chestie de răbdare.

la multi ani!
am băgat de seamă că id-ul textelor a depășit ieri 100000, felicitări agonia, la mai multe!

nimic nou sub soare. ce ne ramane de facut este sa cunoastem ceea ce este. iar cand cate unul aproape de noi impartaseste asa de frumos, e sarbatoare.

si mie mi s-a parut ca finalul scade in intensitate dar ideea se cristalizeaza abea aici. poate mi-as fi dorit sa fie un pic mai subtil spus, dar fara a altera sensul.

superb!

privea leica supărată
de jale cum s-o împac?
ce n-ar da ea doar o dată
să-i fie măcar... capac

ca o presupusă negare, contorsionare evidentă a neființei ce transpare ritmic ca nouă și inepuizabilă sursă de pozitiv claustrat nefiresc în arcușe cu metrici perplexe...
ok, e bun textul
zic să-i dăm o setea, două, eu l-am gustat din plin, ca și genu, uimitor de vigilent mereu

perene valențe inefabil exorcizante se degajă de asemenea printr-o mascată exacerbare a corelațiilor subliminale, accentuate de o subtilă pseudo-logică a unui concret transcedental, plasată totuși în planul caustic al cazuisticii contemporane..
în măsura timpului, revin cu detalii pe text

îmi place atmosfera poeziei, mă bucur că sunt oameni care încă prețuiesc muzica versului ritmat

dar mă voi opri cu un ochi critic, evident, în speranța de mai bine

aramă-spaimă e o rimă cam subțiratică. în plus, versul patru e afară din ritm.

\"fară de hotar\", limbaj forțat, natural e \"fară hotar\".
variantă: pe drum știut azi curg fară hotar

frumoasă poezia ta ela, o citesc în multe feluri

de cele mai multe ori scriem
nici nu mai știu de ce
așa am învățat prin primii ani
cioplim un copil dinspre pământ
spre paradis
ne naștem

apoi am plecat simplu
înapoi în vis