Alin Pop

Este interesant că am dat peste textul tău chiar după ce m-am plimbat într-o seară prin Herăstrău cu cineva, încercând să ne explicăm fenomenul. Pe malul lacului o priveliște feerică, se auzeau însă manele simultan din trei restaurante. Fiul patronului unuia din restaurantele alea are în mașină linie acustică mai scumpă decât mașina mea cu totul. Și evident, ascultă manele. Acum are 19 ani, merge la o facultate privată, merge în străinătate, vede lumea. Și anii trec. În curând nu va mai asculta manele.
Ca să fiu mai explicit, cum am ajuns la concluzia că influența e de sus în jos: manelele au prins mai întâi la mare, prin 95-97, în special datorită specificului local, influențele turcești. Apoi s-au extins în București. În 2000, în Brașov aproape nu auzeai manea, dar n-a durat mult. Cel mai greu au pătruns în nordul Moldovei, unde au început să se audă abea peste încă doi-trei ani, ca o formă de snobism, înlocuind muzica populară locală.
Când mă gândesc la influență de sus în jos, nu mă gândesc la elite, la oamenii cultivați manelele n-au prins niciodată. E vorba de pătura înstărită brusc, adesea ilicit, la care apare dezechilibrul. Pe măsură ce dezechilibrul se va estompa, vor muri și manelele, acest teribilism al unei societăți infantile. O societate care renaște.
Mi se pare foarte probabil ca manelele să dispară complet peste câțiva ani, cam în aceeași ordine în care au apărut.

Și per ansamblu zic eu, asistăm la un progres, pentru că odată manelele trecute, oamenii nu se vor întoarce la monotona muzică populară (nu vorbesc de marile talente, o Maria Tănase sau un Tudor Gheorghe nu sunt gustați de mase) ci vor trece mai departe.

Francezii ne consideră demult un popor de țigani. De fapt ei erau profetici.

În altă ordine de idei, subcultura, manelele în speță, nu sunt rezultatul sărăciei generalizate. Sunt rezultaul pervenitismului. O inversare de valori rezultată în urma restituirii accesului natural la ascensiunea pe criterii pur economice. Practic, asistăm la renașterea acestei societăți pe baze complet diferite. Fenomenul becali este grăitor. Speranța este în faptul că următoarea generatie îmburghezită va avea acces la educația de care înaintașii lor n-au avut parte.
Căci se știe, peștele de la cap...

PS.: manele creator

păi tocmai asta face deliciul, faptul că interpretările sunt \"profane\", dar tu îți iei răgazul să te orientezi spre esențe - este ceea dă senzația de \"flavor\". altfel, e plin out there de cărți, situri de astrologie, chiromancie și alte năzdrăvănii. și personaje de genul: Russian astrologer sues NASA over comet experiment :))

modestia toleranței ți se pare deja o atitudine mai decentă, mai discretă și mai economică față de lume. [...]mai puțin încordat, mai degajat, mai încrezător, mai îngăduitor

hazul situației atinge aici cote burlești. dedesubtul unui eseu care cu atâta incisivitate dezvăluie virtuțile și funcțiile răbdării, gasim un autor cu o foarte vie... viteză de reacție. desigur, ni s-a atras atenția chiar de la primii pași pe tarâmul literaturii să facem distincția netă între autor și opera lui, eu însă nu m-am numărat niciodată printre cei cu răbdare la învățătură, așa că iată, și de data asta am fost ispitit să arunc un ochi la semenul meu din spatele acestor înalte rânduri. scuzate să-mi fie metodele :)))

amestecul de magie, ocult, mit si fapt istoric în care sandra este la ea acasă fascinează și te ține în interiorul textului până la sfârșit. însă ceea ce găsesc mai valoros, este sensibilitatea pe care o împrumută personajelor, un farmec cernut prin sita dialogului direct în desaga inimii cititoare, ca o merindă pentru drum lung.

\"răbdarea mălăiața pe care o vizezi tu\" cu regret, se pare că nu am cu cine discuta...
nu e corect

viața e ca lucirea unui fulger, iluzorie și fragilă ca un puf de păpădie. răbdarea este adesea o pornire sinucigașă. am uneori plăcerea să te contrez, dar nu mi-o lua în nume de rău, o socot un fel de datorie de onoare :D
există însă un fragment în textul acesta care strălucește deasupra oricărei opțiuni personale: Răbdarea deschide un spațiu sacru unde minunile devin posibile și datorită bunei noastre credințe

da da, terț inclus. te pricepi la definiții, lol
man, tu nu poți trece dincolo de minte, pur și simplu pt. că ești prea deștept :D
super final

treceam ieri pe lângă un anticar mai prăpădit. mai prăpădit, spun, pentru că avea pe tarabă \"numai\" vreo câteva sute de cărți. un teanc întreg de balzac, printre altele. instantaneu, a început să-mi vâjâie prin cap ideea de eruditie. cum naiba gestionează omul ăsta așa o imensă cantitate de informație? dar să vezi, vine cineva să-i vândă niste cărți. \"asta 50 de mii, asta 20 de mii\", anticarul stia precis. \"de ce?\" \"asa merge piața. anul trecut mergeau mai bine astealalte\"...

remix, sărumâna. deși pe vremea aia mi-ai zis ca n-are forță. a mai tras la sală între timp lol

un mic semn la mica mea poezie. plăcut si eu

tudor, știu înseamnă că mă complac dar înseamnă și contrariul. exemplul e chiar aici, \"știu că mă complac\". deci există ideea unei cunoasteri incomplete, această ideea afirmându-se ca o cunoaștere completă. nu e un paradox, e demonstratia prin reducere la absurd ca știu nu înseamnă \"mă complac\". dar la acest punct ai ajuns și tu. \"invers\"-ul pune pe gânduri tocmai pentru că te-ai oprit la una din jumătăți. dpdv metafizic, mintea lucrează cu perechi de contrarii. a \"înțelege\" funcționarea minții e un non-sens, mintea nu se poate înțelege pe ea însăși. în spatele dualității mentale se află tăcerea, miracolul, nu incertitudinea. cert/incert, știu/nustiu nu mai au sens aici

elia, locuri comune?

Valoarea. Nu ea să-mi fie scut, ci eu să-i fiu spadă
toate, dar asta e cristal :)

kandinski, păi nu facem mereu asta? când se întâmplă o chestie importantă apar cuvintele. și iubitele astea, știi prea bine ce mult se bucură de cuvinte. de asemuiri și neasemuiri

vă mulțumesc tuturor pentru sinceritate și curaj.
sunt emoționat de faptul că am fost înțeles.

haloiu roxana, mister nu înseamnă nesiguranță. mai degrabă aceptarea unei realități non-mentale

andu, te contrazic. sugestia cu conotație e la locul ei. să fie oare nefirească senzația ca misterul femeii se găseste în locul acela? chiar dacă întrebarea trece pe acolo, căutarea continuă

poezia poate fi privită ca un răspuns la întrebarea din final. acea poveste de dragoste care se repetă la fiecare nivel, în fiecare fragment fractal de existență umană.
care este legătura între aceste două perechi: feminin/masculin și subiect/obiect? nu par a avea nici o legătură. și totuși...

zău, mă dezamăgești bazil. dacă eu aș fi vrut să demontez această poezie, n-aș fi recurs la argumente așa de fragile. realizezi și singur că impostură e un cuvânt total nepotrivit. probabil că ai o zi nasoală. regret

dintr-un anume punct de vedere comentariul tău mă onorează. adicătelea, e o cinste nemeritată pentru micile mele poeme să pui problema originalității. dar să știi că am o bănuială. cu riscul de a parea neam de traistă, îmi îngădui să-mi exprim bănuiala că nu dispui de cunoașterea necesară pentru a pătrunde ce-am scris eu aici. cunoașterea discursivă îți răpește șansa de a te apropia

samsara predicatelor și a fi dincolo de zidul de sticlă.

când era mic, un amic de-al meu chiar a omorât o pisică, fiind convins că-i mai ramân opt vieți. probabil că în cele din urmă a înțeles că fiecare din cele nouă contează

\"înainte, când nu înțelegeam, vedeam munții ca munți și apele ca ape,
după ce am aprofundat nu mai vedeam munții ca munți și apele ca ape,
după ce în sfârșit am înțeles, iar am început să văd munții ca munți și apele ca ape\" Tao Te Ching

sunt la doar un pas de capătul șoselei ce duce spre nicăieri

zece furnici în deșert. furnica unu: față deșert, stânga deșert, dreapta deșert, spate furnica doi. furnica doi: față furnica unu, stânga deșert, dreapta deșert, spate furnica trei. furnica trei: față furnica doi, stânga deșert, dreapta deșert, spate furnica patru... furnica zece: stânga deșert, dreapta deșert, spate deșert, față furnica nouă. furnica nouă: stânga deșert, ...

mai scrie și tu ceva, într-o dimineață

încă o dată îți multumesc pentru prezență, punctul tău de vedere s-a delimitat destul de clar. al meu de asemenea. restul e o discuție potrivită pentru un forum, nu pentru un site literar. atâta îți zic, religia va iesi din scoli sau se va schimba modul în care e predată. u wanna bet? ;)