Alin Pavel

Ținând cont că mă uit foarte puțin la televizor, mi-e indiferent dacă se dublează sau se triplează filmele. Ceea ce nu înțeleg este duritatea reacțiilor celor care se opun acestei idei. Sunt atâtea probleme foarte grave în scumpa noastră Românică, dar n-am văzut niciun fel de reacție. O groază de decizii s-au luat în defavoarea noastră (tăieri de salarii, pensii...) și nimeni n-a măcăit.
Întrebare: dacă eu am doar un neuron activ și vreau să fie dublate filmele, înseamnă că sunt dobitoc?
Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cred că atunci când combați o idee trebuie să o faci cu argumente. Dezvoltarea celor \"de bun simț legate de deformarea actului artistic\" poate că era foarte potrivită în această pagină.

Eu zic să nu te mai chinui atât și îți ofer spre lectură versurile lui Nichita Stănescu:

\"Și-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
și-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
și-am zis pasăre de pește,
descleștare de ce crește,
și secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoț de om întreg,
și privire-am zis de ochi
și că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
și de bine-am zis de morți
și de șase-am zis la sorți,
și am zis unu de doi
și zăpadă de noroi,
și am vrut să fac cu gura
focul ce-l făcea arsura
că n-am fost trezit, că dorm
pe un cal cu șa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân’ la șapte -
de la șapte pân’ la zece
mi-a căzut o viață rece,
de la frunză pân’ la umbră
mi-a căzut o viață dublă
ca pământul și cu lună,
noaptea când stau împreună.
Și-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
pe care mă țin călare
cu capul la cingătoare,
cu călcâiul la spinare
și cu ochiul în potcoave,
și cu inima-n silabe
de mă duc mări, mă duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza albă
de la floarea de zăpadă…
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
potcovit pe lună plină
cu miros de la sulcină,
înhămat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
și ținut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
că mi-a fost crescut pe umăr
de din doi în doi un număr,
tot din trei în trei o iarbă
și din patru-n patru-o salbă,
și din cinci în cinci un pom,
și din șase-n șase-un om.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
văd în față mov și verde,
coloarea care mă perde,
corcov văd cu veselie,
coloarea ce nu se știe,
mai aud și-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi și a nu fi,
când îmi cade umbră lungă
pe sub ochii grei cu pungă.
Și-am zis aripă de pene
ca să zbor cu ea prin vreme,
și-am zis măr ca să zic sâmburi,
și-am zis pom ca să zic scânduri,
și-am zis nord ca să zic suduri
și dulceață ca să sudui,
și-am zis inimă la piatră
și cântec la tot ce latră,
și potcoavă
la octavă,
și uscată la jilavă,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieraș de os,
din osul de la picior
care-mi cântă cu fior,
și din osul de la mână
fluierând o săptămână,
din osul de la arcadă
recea lumii acoladă
peste două oase mari
unde stau ochii polari.
Și-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncălecare pe-o șa,
pe o șa de cal măiastru,
foaie verde de albastru.\"

Ți-a plăcut?

Observ că \"fioruri\" reci îți trec prin \"vină\". Ce-i aia vină?
\"Plopii-nalți se clatin\" sau se clatină? săracul Eminescu.
\"ce cald va fi la vară\"-serios?
Ținând cont de faptul că pisoiul îți zgârie toiagul, se pare că ai o vârstă respectabilă, așa că îmi cer scuze dacă te-a deranjat și acest comentariu constructiv!

Unora care fac lobby
că ipocrizia-i hobby,
le comunic cu tărie
că-i de mult o meserie.

Verona dac-ar fi mai mică
I-ar spune unii Veronicä.
Mizilul dac-ar fi mai mic
I-am spune oare Mizilic?

Soțul face parte dintr-o castă
de adolescenți, maturi, bătrâni,
disperată dupa fund și sâni,
care însă nu-s de la nevastă.

mândrele la mine vin
ca să-mi ceară codul pin
și mă caută prin sat
să le umblu-n bancomat

Președintele e rac,
premierul vărsator...
Ce lipsește-n zodiac?
un săgetator.

Oare am avut noroc
c-a picat guvernul Boc?
Eu doar il citez pe Bulă:
,,am picat cu curu-n ..."

Din păcate-n țara noastră,
chiar și Occidentul știe,
situația-i albastră,
uneori chiar... maronie.

felicitări pentru aceste vești nemaipomenit de bune din Utopia! Musai s-o cumpăr.

Un text atât de lung, dar pe care l-am citit pe nerăsuflate. M-am frământat, m-am răsucit și am urlat alături de tine.
Acum am o senzație ciudată. Mă simt ca un copil speriat, care stă ghemuit într-un colț și căruia îi este frică să se ridice în picioare.
Te citesc de ceva vreme și îndrăznesc să te caracterizez printr-un singur cuvânt: halucinogen.

...trăiește din imagine. Ea nu scrie ci desenează, transformă trăirile în culoare. Alice e viața, iar viața e ireală. Mai pe scurt: Alice e ireală.

...
dar parcă simt un șuierat ascuțit în urechi
parcă simt un zbucium între ființă și neființă
lehamitea de lucruri lipsite de sens de conținut
o alergare cu pumnii strânși către centru
către adevăratul centru

Eu am pus ceva bani deoparte și cred că o să intru în prăvălia voastră umoristică. Mă știți că-s băiat cu obrazul subțire, așa că vă adresez timid o întrebare: aveți și reduceri?

fă-mă Doamne pui de Boc
cu Elena să mă joc,
iartă-mă dacă insist
fă-mă primul ei turist

îți rup parul pe spinare
doar în zilele impare,
iar fiindcă sunt mai hoț
și în zilele cu soț

Dacă tot e liber la scrisori bag și eu un arotat@yahoo.com așteptând să-mi încrucișez spada cu foștii mei parteneri de duel. Cine are curaj să mă provoace?
Mă dau eu rotund, însă în fața Scaietinei simt că mi se taie genunchii:)

Mi-e dor de umoriști, si ma bucur să regăsesc aici prieteni vechi. Vă țuc pe toți: Ina, Dan, atropa, Florin, Doru...
Mi-e dor de măiestria slovelor Inei...
Cam mult dor.

Carmen, stiu ca nu esti din Pascani, dar asa mi-a iesit rima. Hotarasem sa nu mai scriu nimic pe agonia, dar cateva comentarii m-au atins la coarda sensibila, asa ca ma voi intoarce in scurt timp. Vom re-incrucisa sabiile:)