Când nori se-adună-n mine
Cu a furtunii lege
Când glasu-i urlă-n mine
Nimeni nu-nțelege.
Când fulgerul îmi arde-n vorbă
Și tac plânsul printre semeni
Când privirea mea e oarbă
Nu-nțelege
ploaia asta și mângâierea mamei
ploaia asta de litere alunecoase
stropii ei
așează pe mine cuvinte
mă face să mă simt fericit
și sunt fericit
simt ploaia
e... ca o,
consolare a tot ce-nseamnă
Umbrit de ochiul unui gren
Legat în nesfârșita crimă
Îmbrățișez un vag catren
Visând o rimă.
Tivit de crucea unui timp
Uitat pe-o sferă din sicriu
Îmbrățișez un anotimp
Visând că scriu.
închină-mi toast cu mâna-ți luminată
la festinul culorilor;
ridică în pahar rouă gradată
sub veacul zorilor.
petrece-ți intrând în rumba vrăbiilor
invită-mi mâna din cătușă
intrigă-mă la
AB