Poezii

Când nori se-adună-n mine Cu a furtunii lege Când glasu-i urlă-n mine Nimeni nu-nțelege. Când fulgerul îmi arde-n vorbă Și tac plânsul printre semeni Când privirea mea e oarbă Nu-nțelege

ABAlin Budure

0

0

ploaia asta și mângâierea mamei ploaia asta de litere alunecoase stropii ei așează pe mine cuvinte mă face să mă simt fericit și sunt fericit simt ploaia e... ca o, consolare a tot ce-nseamnă

ABAlin Budure

0

2

Iubește izbește, se-ncinge; Se-ntoarce statornică, se stinge, Ridică brațe spre cer, și plânge, Se-nchină printre lacrimi, și-nvinge. Zâmbește cerește, se-ntinde; Și-apropie genunchii,

ABAlin Budure

0

0

Umbrit de ochiul unui gren Legat în nesfârșita crimă Îmbrățișez un vag catren Visând o rimă. Tivit de crucea unui timp Uitat pe-o sferă din sicriu Îmbrățișez un anotimp Visând că scriu.

ABAlin Budure

0

1

închină-mi toast cu mâna-ți luminată la festinul culorilor; ridică în pahar rouă gradată sub veacul zorilor. petrece-ți intrând în rumba vrăbiilor invită-mi mâna din cătușă intrigă-mă la

ABAlin Budure

0

3