Lucesc brazi precum argintul in padurea-nvaluita
De ceturi misterioase
Fantoma noptii geroase
Spre luna cu-a sa tiara de nori ce inviorara
Stelele palide, moarte
Ridic lina mea
Moartea e prilejul
De-a vedea ce-i viata
Viata e infernul
Unde doresti moartea...
Vrei cu mare patima
Sa cunosti iubirea
Nebunie lina
Genial de fina...
Ce e gandul? de nu
Nour mort, de
Cine esti tu sa-mi spui ca nu te iubesc?
Stau singur si-n ura cresc
Precum vulturii-n desert
Ce doar din hoituri traiesc.
Ziua de maine se casca-ncet
Si coltii fiarei ii ating.
Sunt reci,
Rece, gol mi-i sufletul
Câmp mort al singurătății.
Deșertul aspru și negru
Unde-și au sălașul vulturi
Ce-n cuiburi arse de vânturi
Clocesc gânduri de mâhnire.
Fost-a Câmpia iubirii
Acu-i
Vant rece, lighioana cruda, ce ma musca cu nesat,
Tremura tristetea-n mine, sfasiata de pacat,
Din codrii tacuti apare maiestuosul palid astru
Steaua Nordului pe cer, acel lucios sfetnic
