Lucesc brazi...
Lucesc brazi precum argintul in padurea-nvaluita De ceturi misterioase Fantoma noptii geroase Spre luna cu-a sa tiara de nori ce inviorara Stelele palide, moarte Ridic lina mea
fara noima...
Noaptea imi inghite-amarul Vant albastru de durere Gust dulce-sarat de miere Vad, inabusit, amorul...
Distih
Leaga-ma cu-n fir macabru Blestemat apus al vietii...
Dintre ode pentru Lilith...
Nebunia-mi tese trena Din prelungi dezamagiri Ochii Ei mi-alunga teama Lilith, regina mortii...
Ganduri aruncate si vorbe goale...
Moartea e prilejul De-a vedea ce-i viata Viata e infernul Unde doresti moartea... Vrei cu mare patima Sa cunosti iubirea Nebunie lina Genial de fina... Ce e gandul? de nu Nour mort, de
Ura
Cine esti tu sa-mi spui ca nu te iubesc? Stau singur si-n ura cresc Precum vulturii-n desert Ce doar din hoituri traiesc. Ziua de maine se casca-ncet Si coltii fiarei ii ating. Sunt reci,
Regele Singuratatii
Rece, gol mi-i sufletul Câmp mort al singurătății. Deșertul aspru și negru Unde-și au sălașul vulturi Ce-n cuiburi arse de vânturi Clocesc gânduri de mâhnire. Fost-a Câmpia iubirii Acu-i
Nebunia unui abate
Vant rece, lighioana cruda, ce ma musca cu nesat, Tremura tristetea-n mine, sfasiata de pacat, Din codrii tacuti apare maiestuosul palid astru Steaua Nordului pe cer, acel lucios sfetnic