Mi-s ochii goi și triști acum
și nu mai are rost
A fost ca un parfum
Iar eu am fost un prost!
Mi-e dor de tine
Cum nu mi-a fost nicicând
Spre tine se îndreaptă acum
Ultimul meu gând!
A
M-am întâlnit cu Tristan
M-a întrebat dacă am văzut-o
Pe Isolda...
I-am spus să caute
Pe un site de matrimoniale
Sau printr-o agenție
A plecat uitându-se ciudat
M-am simțit oarecum
Trec clipele,
Alergând disperate spre neant
Cu coada ochiului,
Văd haiducul ce moare...
Privesc, cu ochii goi,
Zidurile albe ale biroului
Care mi-a găzduit visele
Pentru un an.
Acum, când
Sunt un Om,
Bântuit de depresia
Zilei ce trece
Albă, neagră...
Aaa... de fapt, e GRI!
Gri e și orașul
Care mă strânge
Cu zidurile-i
Cenușii
Sunt un OM!
Un Om,
Care nu înseamnă
De zei blestemat am fost eu
Să fiu singur mereu.
Feriți-vă zei! Căci rând pe rând
O să vă arunc din cer pe pământ…
Sunt răzvrătit acum
Mă lupt cu voi ca un nebun.
Și am jurat că o să
Mă plimb pe plaja pustie
Căutând urmele pașilor tăi,
Dar marea și vântul le-au șters
Și nu le mai găsesc.
Ai plecat…
Vântul te strigă,
Marea te cheamă,
Dar tu nu le auzi…
Caut urmele
Sunt trist,
Vise pierdute zboară mereu
Și, deodată, am sufletul greu
Oare cine sunt eu?
Sunt trist,
Fiindcă nu ești lângă mine
În fiecare clipă
Mă gândesc doar la tine.
Sunt
Ce simplu-i uneori
Să te ascunzi...
după părerile altora
să îi lași pe ceilalți
să creadă orice
atunci când trăiești
în propriile
universuri paralele...
Dragostea e o fată frumoasă
Cu vise nebune și ochii în stele
Cu corp de pasăre-n zbor
Și chip de înger.
Ești înger sau demon,
Ești vis sau realitate
Sau ești o fantezie ascunsă-n
Un tânăr stă într-o cameră murdară,
El plânge iar și lacrima-i amară,
O soarbe încet și cu durere.
El plânge căci visul său e destrămat
El, el nu va fi vreodată prea bogat
Va sta mereu la mila
Mă voi întoarce acum
Pe cărările ce le cunosc,
Pe potecile tristeții
Pe care atât de bine le știu…
Voi plânge din nou
Iubirea ce moare,
Dar ce nu mă omoară
Mă face mai tare…
Voi petrece
Pe buzele tale e atâta dulceață
Sunt mai dulci decât mierea ce o iau dimineață…
Săruturile tale îmi par că sunt furate
Aceluia ce te iubește, dar este departe…
Noi doi ne-am întâlnit prin
Lacrimi… atât de multe
Încât în râuri se adună
Purtând pe valuri
Chipul tău de zână bună…
Tristețe… atât a mai rămas
Din tot ce-a fost
Din ce-am trăit cândva
Acum mai am doar
A