alice drogoreanu

un typo de corectat : \" ar trebuie\"

hai să-ți spun de ce nu-mi place mie acest text: (deși nu cred în verbul a plăcea în sine, dar cred în adera , a simți ,a vedea, a auzi, etc)
mi se pare că te îndepărtezi și îndepărtezi totodată cititorul care sunt, conceptualizând f mult ceea ce vrei să comunici , ce simți. Mai precis, când te citesc te văd în voaluri
dese
pe care le strângi pe lângă tine, te înfășori și te strângi, te tot înfășori
de nu te mai știu, de nu le mai văd

Hai să-ți spun și ce văd f clar și expresiv din ce-ai scris: \" balansoare albe
ca un păr lung de mireasă \"(nu oasele ) mi se pare că aici parcă ai desenat cum simți tu un decembrie. Și mie se mai pare că aici ai un enunț f bun pt ceea ce ești \"eu și iarna ar trebuie să avem
aceeași grupă de sînge\"

xiang how sweet - îmi placi nu din cauza asta, ci de altceva, de altceva


nicolae - ce anume?
chiar mă interesează mai ales că nu știu cum ai putut spune că e un sfârșit neinspirat că e respirat toată ziua și mai ales, nimeni nu moare
la sfârșit
asta pentru că îmi pare că aici iei moartea stricto senso

adrian ți-aș spune că abia ieri era o ilirie scoasă din minți (care btw mi se pare f mișto ca imagine f tormented) asta în contrast cu un gust incredibil de august pe sfârșite un pic dulce un pic dureros un pic
frig

to mme mamier
nu ziua de luni e nervoasă ci modul în care o am , e nervos

întâi am spălat cada, de multe ori , pentru fiecare baie pe care n-am
făcut-o acasă. apoi am spălat rufele. mă gândeam la toate căzile pe care
le-am umplut pe jumătate cu apă fierbinte și-n momentul ăla le-am văzut
ordonate într-un album - jurnalul căzilor mele triste - în ultima
apa s-a răcit degeaba.
aș fi făcut 100 de lucruri odată și tocmai de asta
am lăsat buretele pe marginea chiuvetei și mi-am aprins o țigare. fumez mult.
mi se părea amar, ca o nucă, deși-mi plac nucile - mă pătează pe mâini.
era liniște deși aici nu e liniște niciodată. nici măcar noaptea.
mă uitam la mâinile
mele. azi nu m-am atins de aparat. nici ieri. deși a fost soare.

aksinya mi se pare un dalmațian - dacă n-ar fuma, boris. dalmațienii au ceva trist. izolat.

merg pe stradă sorine indiferent de oraș văd burlane și mă gândesc la acuarelele tale intru să iau apă și țigări sorine și aia îmi intinde apa și țigările și eu le văd pe-ale voastre mă împiedic de sticla de vin roșu de pe covor și te-njur sorine

pff sorine mi-am promis asta demult să dau o stea contra acuarele
eu spun mereu că dacă citesc ceva și-mi rămâne fie și un singur rând care n-o să-mi mai iasă vreodată din creier cu tot cu filmul lui înseamnă că a meritat scrisul ăla pentru că devine o parte din mine și crede-mă că sunt plină cu lucruri care nu-mi aparțin aparținându-mi în aceeași măsură



să iei
pîine sorine
pateu
ceapă verde
brînză
roșii
apă minerală
țigări pîinea caldă pateul ceapa verde brînza kilogramul
de roșii sticla de apă țigările ne fac bine sorine


și să scrii sorine ca și cum ai fi o parte din noi toți

am sentimentul că țineai ceva în tine ceva puternic și clar și când ai scris-o ți-a ieșit altceva iar de dragul poeziei ai lăsat lucrurile așa cum sunt
și uite de ce spun asta
\"cineva întîrzie să-mi închidă degetele
la capătul lucrurilor
rămîn cu palmele întinse
ca un nou-născut\" imaginea aia cu degetele mă duce la moarte și la ritual și moartea e un capăt
și tu întărești capătul ăla și peste toate spui de palmele deschise ale unui nou născut și eu văd acum nou născutul ăla care
ține pumnii strânși de fapt( nu palme întinse)uneori atât de strânși că te forțezi să-i descleștezi
așa că imagistic vorbind chiar dacă ar putea suna bine în cuvinte eu o numesc ratată ca mesaj
nu se pupă


sunt femeia care moare cel mai puțin trebuie să spună că ești un oțel, nu? că nimic nu te atinge ?
eu văd o definiție și nu una bună pentru că nu simt ce spui
când mori mori de tot.definitiv. end. pa.

și în contrast cu tot ce-am scris pâna acum despre ce nu-mi place
spui asta
\"o noapte atît de subțire încît pot vedea albul zăpezii
și infinitul meu după forma ochiului\" e a thin red line
atât de vie încât ți-aș ține vârfurile degetelor o clipă
să te simt

oh

pff lim mie nu-mi place
ce e aia : inima a bătut
la gunoi placentele ? ce ești zăinel?
\"față în față cu virusul
din experiență am ales pajiștea\" ? ce doamne iartă-mă ai de iei cuvinte și le bagi le zdrăngăni și le înșiri p-aci? ca să ce?

pune-ți în căști heat miser - massive attack și vorbim în 10 min
vrei? mă duc să-mi iau țigări

am un stomac nervos boris și un cap extrem de crunt iar în momentul ăsta din ț motive stomacul meu e mai nervos ca niciodată
chestia aia cu sensibilitatea ar putea rupe inima oricui sau ar înmuia-o măcar pe jumătate; ăștia doi ți-ar spune că sunt sensibilă ca un topor
în 99, 9% din situații
știu ce fac mișto e c-ai marcat asta știu că mă risc cu inserturile & stuff așa cum dacă îmi trec degetele peste muchia unui pahar risc să mă tai pentru realist vorbind e posibil să fie ciobit - de cele mai multe ori chiar și este și believe me ori nu văd asta ori nu contează

btw mișto nume am un feeling pt boriși serghei și alde mișa același feeling pe care-l am pentru cicatrici semne și fisuri
pentru oamenii cu
nice to meet u


adam> pfoaii

să tac, să îmi închipui un pat înalt, din lemn moale, nelăcuit
mult mai înalt decât vocea
sau decât brațul care mă dă de pământ

nu pentru dragoste, nu pentru corpurile unul într-altul
podeaua devine loc de execuție, aici am construit, aici am așteptat
aici am spus ador și aici am tăcut

aici pierd imaginile din care erau articulate cuvintele
înainte de a începe

cred că l-am citit de 2 ori - textul tău așa deliberat prozaic deliberat sec pornit sec - îl consider eu în primul rând un test
de atenție de receptivitate de sensuri în stare de funcționare. Am stat o vreme și m-am uitat la el și cred că m-am uitat la mine de fapt la înduioșările mele de scurtă durată
la aerul cald și la lucrurile mici

steaua e pt pasajul ăsta:
asta mă tulbură de fiecare dată,
dar nu e asta, de fapt, pentru că nu e nimic sexual.
Nu știu cum să spun exact. Însă e cu totul altceva. Nu e nici dragoste.
ceva din care mintea poate imagina viitorul în tot felul de forme ciudate și vii.
și pentru senzația de \"and make me stop counting the days\"

Literatura > Jurnal

zile despre care nu trebuie să vorbești/2

text: © diana diana


Mai târziu am ajuns acasă, am ridicat pe rând tălpile, am aruncat sandalele (un zvâcnet scurt), am încuiat ușa de la intrare, am deschis frigiderul, am luat o cola rece, am căutat repede pachetul de țigări, m-am așezat pe canapea, m-am ghemuit acolo, am aprins o țigară, am tăcut, mă gândeam la ochii bătrânei, ochii ăia ca o spumă murdară, parcă se făcuse frig, spuma curgea din tavan, se întindea pe pereți, curgea încet, acoperea podeaua, am tăcut, se strângea ușor, nu, nu mi se părea, chiar se înverzise deodată, își schimba culoarea, parcă era o bucată din mare la picioarele mele, parcă înotau pești acolo, aveau ochii aprinși, parcă bucata de mare lua foc, sunt sigură că țipau pescăruși, îmi apăsam tălpile și din canapea creșteau pietre, pietre tăioase, le simțeam cum îmi intră în carne, probabil sângeram, am tăcut, se întampla ceva, ceva greu, era tot mai frig, nu mai era timp, mi se aprindeau ochii, îmi creșteau solzi, începeam să mă aplec (și de nicăieri nicio împotrivire), toate se învolburau în același timp cu mine: cărțile mele, păpușile mele, hainele mele, lucrușoarele mele (amintiri), tablouri: 2 + Maica Domnului, se scufundau toate, parcă creștea ceva, tăceam, alunecam, mă întindeam lângă pești. Alături, în toată apa asta, se scurgea privirea bătrânei.
Mai departe a fost cum trebuia să fie. Știam doar că nu mai trece.


tu ești dianadiana?

simtere suna a sfinctere
când pui semnele alea de exclamare e ca și cum ai țipa și oricât ai vrea să punctezi ceva cu ele , cred că le-ai pus ca nuca

mie mi-a plăcut imaginea copacilor crescuți din curiozitate - e un plan mișto
și cea cu moartea trece des pe aici
și nici per ansamblu nu e rău ca și cum cineva ar sta în pat și te-ar întreba ce vezi pe geam și tu spui
gâtuit:
iarbă
copaci
nepăsare


l-aș vedea cam așa

iarbă,
iarbă întinsă,
măruntă
pesemne moartea trece des pe aici

o casă,
o casă mică, de lemn,
copaci
puțini

prin preajmă crescuți din curiozitate
nori
rupți, străini,
măsurând
nepăsare..

I\'m surrounded
mi-a trecut prin cap când am citit prima oară
și acum , a doua oară tot la asta m-am gândit, la asta și la pearl jam
îmi place toată, chiar dacă mă irită telefonul public inventat dinaintea vorbirii - îl văd, îmi place felul în care ai scris acum
over you
de fapt tot textul ăsta mi-a lăsat de la început până la sfârșit imaginea pieptului ridicându-se coborând ridicându-se coborând
sub vorbe

asa a fost cu tot ce a urmat
nu am mai ridicat niciodată
receptorul din furcă





ps.vezi că ai un typo: inutiul.

try again

morala e NEVER get an adult to do a kids job

watch me

http://profiles.yahoo.com/blog/MNJE6ILSRTILSIQE2RNMAMCD7Q?eid=MKx1zpAxzSxHRFnyLPYApqc25jbzYgp_UphRrzzbUEDUaeeVRA

>gena : The URL contained a malformed video ID.

>adrian: toarnă acid și send it