Scherzzo

Iei aici sistematic la prefirat \"variatiile bizare\", le cerni analitic, le descompui \"piesa cu piesa\" dar acea conversatie unica nu se stie carui declansator anume i-a acordat proritate: fie \"ce simt\" fie ce stiu\".

E clar ca ti-e cunoscuta strategia industriei fascinante ( initial citisiem infipta CA un pickhamer)- e curios cum acest marketing existential, nu banalizeaza, abrutizand repetitiv, plafonand ci isi pastreaza fascinatia chiar si pentru \"experti\".

Orice stridenta pregateste, in armonie, rezolvarea, creaza o tensiune care polartizeaza intersul catre un centru tonal.

La fel cum \"dincolo de ultimul rand\" nu se mai scrie nimic, fiindca atunci ar deveni penultimul numele acordat minciunii nu va fi niciodata vizibil el e doar constientizat, o abstractie asemanatoare numarului zero; ca si acesta se pastreaza neschimbat numai ca o minciuna cu picioare scurte nu inseamna un adevar nemarturisit.

care este acea minciună pe care ai păstrat-o în corpul tău, Traian?
e poate un nume?

NU eu am scris poezia de fata. (deci intrebare nu-mi revine)

oricum acel nume trebuie sa aibe o relevanta cu totul deosebita pentru tine, pt oricine de altfel, vorbind de relationare pentru a atinge importanta, mai corect pt A FI INVESTIT cu simbolul universal al lui 0.

minciunile pastrate,in aceasta generalizare ma includ si pe mine, sunt doar recunoasterea unor greseli, pt a crede in ele la inceput fiecare am crezut in ele cu toata puterea de care eram capabili, asta in cazul uor urmari care inca ne afecteaza...dar recunoasterea nu implica neaparat perpetuarea falsitatii, a amagirii, daca ar fi asa, inca am mai fi sub vraja minciunii \"adevarate\" :) care nu si-a aratat adevarata fata

întrebarea ți-am pus-o eu ție aici
numele poate fi o minciună, o contradicție

și tot aici îți spun că nu există greșeli
pas de tout
există alegeri și asumarea lor
intrepretarea and stuff

atunci nici miniunile nu exista.

doar ca intrebarea ta \"care este acea minciună pe care ai păstrat-o în corpul tău, Traian?\" e doar o presupunere; n-aveai de unde sti ce consider eu minciuni si daca am pastrat asa ceva in corpul meu. Eu am pornit de la o evidenta, desigur exprimata poetic:minciuna
pe care o păstrez
în corp


si uite cum deviem de la un text reusit, luand initiative care nu duc nicaieri.

Numele vrand nevrand le pastrez SI eu, nu m-am gandit insa ca ar putea fi cosiderata minciuni. Dar asta-i farmecul, nu aplatizam ci vedem mereu lucrurile, nu neaparat noi ci cu alti ochi, wich is good :)

Dacă am avea puterea de a vedea înlăuntrul oamenilor “totul ca într-o carte”, ne-am îngrozi de ce-am descoperi : “simptome ciudate” erodând emoțiile, “variații bizare” ale stărilor sufletești , “o conversație unică” între sine, egoism și lăcomie.
Transversal neliniștea străbate sufletul și, secționând-o, se scurge “stridența pe lungime” și tumultul “în sunete disparate”.

minciuna e o contradicție Traian
chestie de percepție

și când ai putere să privești în tine
tot îngrozit rămâi
și nu că ai păcăli conștiința
Răzvan ai străbătut corect acest monolog