Poezie
Nirvana blue
1 min lectură·
Mediu
mă așez uneori pe marginea unui cuvânt
păstrat
ca o înserare coborâtă agale
o bijuterie dragă
priveam bărbatul acela
răsturnat pe nisip
irosit
cu ochi moi
câteodată se gândea la propria casă
mă scria
răsucindu-mă
în patimă
arcuită
dezvelită de orice pudoare
nu da oh nu oh
da
doar cuvinte rotunde
o gură răcoroasă
apă sărată
nesfârșite
râsete se ridicau deasupra ca niște păsări
depărtând valuri
ostenit
aici în locul asta nu pot să dorm de atâta liniște
e straniu respir
întâmplări aproape uitate
dacă aș începe acum să strig din toți plămânii
ar veni cineva?
mintea crede ceea ce văd ochii și aud urechile
țin în pumn miliarde de cioburi
0124176
0

Multa admiratie!
P.S. De cate ori am vrut sa-ti spun...si am uitat: biografia ta e cea mai draguta din toate cate am citit!
Cu drag, Stefy.