Poezie
fără identitate
Who are You to complain
1 min lectură·
Mediu
strada cade
printre ziduri
fără sens și fără pietre
șerpuind urme vechi
merg cu privirea în sus numai în sus
lovindu-mă de tot pustiul
din cer sunt toate bocetele lumii de femei
strânse în șuvoaie
urlând organic
moartea frumuseții
un cortegiu sfâșiind drumul
fără
identitate
ca și vocile ca și durerea
din găuri vagi de ferestre
ies gemete prinse în sudori
de început de lume
aruncate în șuvoiul de afară
ca unică soartă
din praful tălpilor mele nu se ridică săruturi
nici închinare
nici teamă
ar trebui să se nască ceva
curat
cuminte
viu
să mi se deschidă ochii
mari
ținând strâns
datul ăla
deasupra jelaniei
omenești
054.046
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- alice drogoreanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
alice drogoreanu. “fără identitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-drogoreanu/poezie/205017/fara-identitateComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mie nu prea mi-a placut, nu stiu clar de ce. nu cred ca e un text negru, nu mi-a creat impresia asta. dar mi se pare ca parca amesteci ceva. e posibil sa ma insel, sa nu fi perceput bine mesajul.
ce mi-a placut este strofa: din praful tălpilor mele nu se ridică săruturi
nici închinare
nici teamă
ar trebui să se nască ceva
curat
cuminte
viu
să mi se deschidă ochii
mari
ținând strâns
datul ăla
deasupra jelaniei
omenești. ea este cea care lamureste si limpezeste. ai putea renunta la ultimele versuri, adica finalul poemei. prea explici.
cu drag,
medeea
ce mi-a placut este strofa: din praful tălpilor mele nu se ridică săruturi
nici închinare
nici teamă
ar trebui să se nască ceva
curat
cuminte
viu
să mi se deschidă ochii
mari
ținând strâns
datul ăla
deasupra jelaniei
omenești. ea este cea care lamureste si limpezeste. ai putea renunta la ultimele versuri, adica finalul poemei. prea explici.
cu drag,
medeea
0
Imi placu si fusei de-acord cu tine, cu o remarca: n-ar trebui sa se nasca nimic. :) Nu TREBUIE nimic, niciodata, nicaieri, niciunde, cu nimeni. Tocmai asta e frumusetea. Daca scoteai nota aproape imperceptibila de optimism, probabil (in/sub)constienta, era un poem perfect. :)
0
Dana
da, negru a vrut să dea , să fie, apăsător
să apese pe respirație
până la țipăt
da, negru a vrut să dea , să fie, apăsător
să apese pe respirație
până la țipăt
0
medeea
ascultă The host of seraphim-Dead can Dance
e aceeași atmosferă sufocantă
și cu toate astea
nimic nu e inchis până la capăt
nu trebuia să fie un text frumos
adrian
nu-mi ies chestii aproape perfecte
și sunt de acord cu remarca ta
însă nu i-aș spune optimism
doar puterea de a dori ceva
intens
ascultă The host of seraphim-Dead can Dance
e aceeași atmosferă sufocantă
și cu toate astea
nimic nu e inchis până la capăt
nu trebuia să fie un text frumos
adrian
nu-mi ies chestii aproape perfecte
și sunt de acord cu remarca ta
însă nu i-aș spune optimism
doar puterea de a dori ceva
intens
0

la bună citire,