Poezie
kreițerova sonata
6 min lectură·
Mediu
anti-eșec anti-spasm
o vreme ți-am încălțat ghetele
viața era uscată
și vântul
trosnea prin ea
I.
într-o bună zi ajung să cred că mi se pare
că mai totul e un uriaș misepare
ca și când nu eu aia nu eu aialaltă
iar un el nu trebuie să facă nimic altceva decât să-mi spună să stau pe burtă
să mă adore cu scoici /cochilii de melci pe spate uerevăr
iar de mă întorc să-mi pună un ciorchine în poală
oricum
dragostea nu se petrece între un șliț și-o pizdă
cred că e ceva
se întâmplă
o îndemânare care nu ne aparține
între degete și buze
o anticipare a pielii la spaima de bine frica de
restul de alți stimuli&termeni&consecințe luați la grămadă
o asmuțeală căreia-i spui dă-mi
și-ți dă
un tunel idiot în care știi că o să cazi și cazi
și vrei și
nu vrei asta
iar apoi
poate că trebuie să rămână cumva
altfel
o reacție alergică cu simptome necontrolate
la care să te uiți după zici
uau
și știi pentru tot restul vieții
de câte ori te desfaci că fie și o dată a fost de uau
de-ai ieșit din tine sfârâindu-ți călcâiele
firește soarele răsare și mâine
stropitoresele gâfâie tacticos - precum balenele - în piață
o vreme fâșâie frunze apoi
o să pocnească a zăpadă
și de câte ori stau la stop sunt la fel de departe ca întotdeauna
pentru că
nu m-aș apropia niciodată mai mult și ca să te aflu ar trebui
să fac ceva
ceva mic și banal fără motiv
și mă uit la cer
înainte să fac colțul la fostu’ minister
peste victoriei atârnă un rose-violet
aruncat voal pe post de mâinevafifrumos știi e o chestie mecanică să spui asta
când sunt doar nori și particulele științelor naturii de clasa enșpea
II.
desigur că n-am învățat nimic n-am aprins și nu s-a prins nicio strategie
dacă trebuia să fac ceva cumva să am o reacție - n-am fost pe fază -
ori era inutil să o am pentru că nu-i așa
nu cred în nimic precum nici în tine
altminteri
am alura unei persoane cu dizabilități
care ține de mână orice clanță orice mirare orice haide
deși oricare dungă poate fi par sau muchie de ușă pe sub care să se livreze beleaua nenorocirea vestea proastă sau orice convenție acceptată pentru astfel de eveniment
preferabil machiată plus
haute couture ca un avocat escroc astfel ca strângerea de inimă să cadă pe moale
amețită
pentru că eu nu am pus punct
nici tu
III.
a
până și asta poate fi un jurnal de treburi mincinoase sau un simplu troc fără deadline
previzibil și tipic un cât fac 2 plus 2
mă gândesc de ce uai sau purcua aș avea acum așteptări când până acum n-am avut
asta ca și cum dintr-o dată m-aș îngriji dacă mi-e foame mâine sau la anu’
un scan sau scenariu dacă asta e mașinăria
decorticatoare în care bagi îndoieli precauții și experiențe de căcat
în general orice dezgust și
zduuup pe rampă
alunecă nevoia de un ceva ca un ciorap nefiresc de fin aproape o tandrețe
cu finețea asta ești încă odată une femme cu siguranță și-o stăpânire de sine teribilă
până când se duce un fir
unul singur - deodată tras nu mai ești întreagă - odată cu el s-a dus siguranța s-a dus e totul ok
că
a fost ok că puteai fi ok
atât cât poate însemna asta
IV.
dacă plouă
e timpul să rupi lucruri
alea care te leagă sau alea care s-au agățat din greșeală
să rupi din aerul ăsta o înserare sau un teribilism orice e bun
inclusiv un prezumptiv portret de familie cu mâinile
așezate mâner pentru decizii de care te ții și cărora le ceri
prea mult prea repede prea dorit să fie
real
adică un ulcer tratat cu frică și
șocuri electrice
V.
nu văd cum o scrisoare s-ar scrie cu pixul
fiindcă nu cred am început să scriu
așa
chiar și acum stau în lichidul ăsta proprietate personală eu aici - acolo marginea ta
apoi începe un ponton și nimeni
nu trece pe acolo
plus bărci în care nu se dă nimeni
și case pe maluri în care nu viețuiește careva
încăperi înalte rame
dulapuri unde nu mai sunt amănuntele
nimănui știi chestiile alea goale cești sticle prosoape hârtii ale mele ale tale ale noastre
mortăciuni care ne umpleau până la vârf
să ai la ce privi after
să ai ce da în pereți
să strigi du-te dracului ortografiat clar și dens
VI.
înăuntru a fost o persoană pe care n-o cunoști
chiar am vrut
chiar am vrut să fiu mai mult de un rând
mai mult de-o listă de
chestii comune versus diferite
mai mult de-un printscreen
mai mult de un râs
mai mult de un număr compus din 10 cifre
mai mult de un vreau să fii aici
acum
probabil asta vrem toți
dar fix nu-mi pasă de asta
nu că nu exiști ci că ești pur și simplu mort
cu bunăștiință
că moartea asta a tot crescut ca o trestie
și încă mai crește ca și cum două mâini te-ar apuca de stomac și te-ar înghiți
numai gândul
mă disperă
mă disperă
numai senzația că stau pe un hol
ca proasta și am de ales un lung șir de să le zicem uși care nu-mi spun nimic
și niciuna n-o să-mi arate decât futai beție nervi crize neliniște insecuritate
in
consecvență
i-dentitatea lucrurilor crunte
deși cel puțin una trebuia să mă ducă la
lucrurile sunt albe
locul lor
perfect
indiferent ce
ai spune de fapt
înainte să
văd cuta aia
stăpânindu-mă
VII.
cel mai frică mi-a fost că o să vină și timpul când o să mă rog de mine
ca de un câine fomist prin definiție care nu mai vrea brusc să mănânce
totul
vine exact ca o daună anti-febră anti-am vrut să cred că voiam să-ți spun
ceea ce tu nu poți să spui
de-aia o daună colaterală e ca o haină de ploaie
045072
0
daca unii cauta erotism acolo unde nu e cazul, eu as cauta aici si as spune, supunandu-ma, desigur, unui dezacord/dezaprobari general/e, ca acest poem este ars erotica, paradoxal, fara sa fie, asta in evindenta. poate pentru ca mie-mi place, in actul asta al scriiturii, sa ridic fusta si sa citesc sub ea, acolo unde senzatiile de insecuritate, de dezgust, de non-sens denota, de fapt, o tensiune aparte, care defineste, mai bine decat orice, potenta. un autoerotism al spleen-ului as zice, o imbinare de contraste care nasc, de fapt, chipul cel (cu) adevarat transfigurat.
dificil este sa receptezi abruptul altui-eu, asadar, pentru mine poema (sau acest \"buchet\" de poeme) capata densitate in V prin imaginea insuccesului unor cai/mesaje standard(izate) ale comunicarii, un pasaj care, in cronologia textului intreg, pare a veni ca o explicatie a non-receptarii. pastreaza tonul pana la final (cu intermezzo-ul perfectiunii), final de unde as scoate acel \"de-aia\", pentru ca ultraconcluzioneaza, cand concluzia e evidenta.
tot desigur.