ziua în care sunt urâtă

azi m-am trezit fără să fie lumină într-o dimineață care nu-mi place; până la cafea drumul trece prin camere reci. N-am chef de katie melua, să-mi pun șosete, să răspund la telefoane, n-am chef de taxiuri, de sacourile de pe străzi și din bănci și de rezolvări constructive de situații. Nu fac sport, nu cumpăr pantofi, reviste pentru femei, nu plătesc nimic nu mănânc iaurt și nici almette, nu frec mess-ul, nu scriu jurnale, nu stau să scot haine pentru vremea de afară, nu culeg lucrurile de vară de prin casă, loțiuni și sandale, nu citesc și nu povestesc nimănui ce mi se întâmplă, nici măcar prăjituri nu fac sau bunătăți. Nu adun gânduri frumoase în niciun caz, nu mă îmbrac la costum, nu mă apuc de scris poezii, nu oftez, nu mă uit la tv și fac din agonia un lighean în care îmi pun eu rufele. Nu plec nicăieri și las muzica să urle prin casă. Azi e ziua în care ascult Juno Reactor și sunt urâtă.