Alice Diana Boboc

Delicatețe îmbinată cu senzație de sațietate - numai pământul ar reuși să îți astâmpere foamea de copilărie și de dimineți reci. \"Cu mâini aspre/ calc peste luciul luminii din marmură\" - o imagine mirifică - omul trecător, ajuns la o vârstă la care mâinile sale nu mai sunt demult catifelate, trece pe o marmură care îi primește, luminoasă, palmele obosite... Alice

O multitudine de imagini într-un decor de basm. Extrem de sugestive sunt \"arborii mici și goi mă apără de cădere/ ținându-mă de brațe\", \" o portocală cade printre bulgării de zăpadă \" și \"fulgii încep să ne vopseacă creștetele-n alb\"... Un tablou de iarnă complet, care e străbătut de fiorul cald trecut printre buzele abia încălzite. Și, totuși, acoperi gheața trotoarelor cu frigul din tine, ca la final să aduci o notă optimistă poeziei prin apariția unui ram verde. Cu prietenie, Alice

Poezia ta este activă și totuși din această activitate febrilă se desprinde o stare de liniște. Anotimpurile și-au schimbat ordinea (\"ninge de trei zile-n continuu\", \"un măslin rodit\", \"vine toamna\")-amintirile sunt revăzute prin anotimpuri, lăsând \"o haină atârnată de perete ca o aripă\" să își caute \"trupul cald\". O călătorie interesantă prin viața ta, pe care ai lăsat-o la vedere ridicând doar un colț al uitării. Alice

Ioana, îți mulțumesc pentru comentariul tău și pentru apreciere. Într-adevăr, nu există clișee în poezie, totul este într-o continuă regenerare, nimic nu este vechi. Depinde doar de unghiul de abordare al cititorului.

Claudiu.. îți multumesc pentru comentariu. Dă-mi voie totuși să am o părere diferită de a ta în ce privește intimitatea unei poezii. Înainte de toate, depinde de ce înțelege fiecare prin intimitate. Aș putea să enumăr aici zeci de titluri de poezii de pe acest site pe care eu le consider poezii intime. Titluri sau citate din poezii. Și spune-mi și mie, te rog.. pe cine ai văzut să nu fie interesat de intimitatea altuia? Indiferent de forma în care această intimitate este expusă - poezii, proză, articole. Uite, dacă nu ar exista această tentație de a afla din intimitatea celorlați, cum îți explici explozia blogurilor, unde fiecare scrie ce vrea tocmai pentru ca ceilalți să afle câte ceva din \"intimitatea\" sa (stări, opinii etc)? Dar să ne întoarcem la forma poeziei. De acord cu tine că orice \"compunere\" (inclusiv exemplul unui câine care trece strada) poate primi denumirea de poezie. Dar pentru mine imaginea aceasta nu e romantică indiferent de forma în care ar fi îmbrăcată sau cu care aș îmbraca-o, pentru că lipsește romantismul. Departe de mine gândul că la baza tuturor poeziilor trebuie să stea ca soclu romantismul - dar aici fac referire la poezia mea. Și, de asemenea, nu vreau să pară comentariul meu o justificare a ceea ce am simțit / scris în poezie, ci o argumentare. Nu toate poeziile pot fi impersonale, fără o minimă contribuție a stărilor. Chiar și fără o formă de explicație concretă a stării, tot se poate desprinde un ecou a trăirii poetului, indiferent de poezie. Încă o dată îți mulțumesc pentru comentariu și te mai aștept. Alice

erat ă - *lumea vegetală

O temă cu trimitere în lumea vegetativa e departe de termenul de \"grădinăreasă\". Dacă ar fi fost cu \"sânge\" în loc de \"seva pământului\", \"rugină\" în loc de căldură iederei, cine știe ce comparație ai fi făcut (sau poate că nu). Dar, din moment ce mereu uit că se numește site-ul *agonia*, într-adevăr, ai dreptate - acei termeni care i-am dat ca exemplu, s-ar fi potrivit mai bine aici. Da, este romantic textul. Este ceva rău în asta? Dar poetic de ce nu ar fi? Și dacă seva pamăntului e dulce și ai gusta din ea, ai face diabet? Sincer, nu prea cred.

Anghel, mulțumesc pentru urare și sugestii! Faină comparația haikului cu o bătaie din palme. Voi ține cont pe viitor și am să încerc să țin metaforeke mai la distanță. :) Cu prietenie, Alice

Petruț, îți mulțumesc pentru comentariu. Știu că întotdeauna e loc de mai bine, de aceea iau în considerare orice sugestie. Te mai aștept! Cu prietenie, Alice

Ștefan, multumesc pentru sugestie, dar am făcut o mică modificare - \"aleg să fiu pradă. alerg.\" Nici eu nu eram prea mulțumită de final. Am încercat să nu apară o legătură între imagini, ci, ca într-un caleidoscop, să fie linii invizibile care să le delimiteze, iar acțiunea să fie principala trecere de la o stare la alta. Te mai aștept! Cu prietenie, Alice

Linea și Alberto, vă mulțumesc din suflet pentru aprecieri și vă aștept să reveniți aici, sub bolta fluturilor! :) Cu drag, Alice

Începând comentariul tău cu \"Sau\", asta am înțeles, că trebuie modificat. Mai ales că și prima încercare de haiku a devenit poezie obișnuită. Și dacă citești mai atent ce ți-am răspuns, ai să vezi tocmai că ți-am mulțumit pentru sfat și nici pe departe nu am afirmat și nici măcar impresia nu există că totul e corect la mine. Te mai aștept. Alice

Alberto.. ești draguț ca de obicei :) tare simpatic. Cristina, nu te supăra, dar nu pot face modificări schimbând practic tot textul. De unde știi că mă gândeam la un parc? Îmi plac parcurile în general, dar nu atât de mult încât să reprezinte un cadru într-o poezie de-a mea. La îndemnul tău am modificat poezia precedentă (deci am ținut cont de sfatul primit), dar înțelege-mă că nu pot modifica toate textele. Sunt primele încercări de haiku, și nu am nici o pretenție să fie precum cele care au câștigat concursul din 2005, dar voi încerca să mă perfecționez.În orice caz, îți mulțumesc pentru sfat și te mai aștept. Cu prietenie, Alice

Maria și Cristina, nu am de ce să mă supăr, chiar vă mulțumesc pentru observații. E prima oară când încerc acest gen de poezie. Voi modifica textul, pentru a redeveni o poezie simplă și voi mai studia genul pe viitor :). Vă mai aștept. Alice

Acum e bine? :) Mulțumesc pentru comentariu.

Foarte interesantă poezia ta.Mi-a plăcut tare mult, dar în special mi-au atras atenția următoarele 2 versuri \"I-ascult necuvântul privindu-i muțenia/ transmisă-ntr-un grai mie necunoscut\". Felicitări pentru puterea de analiză și călătoria către sine!

Caută viața și vei vedea că totul e așa cum știi!

Cornel, îți mulțumesc pentru apreciere, Claudiu, îmi pare rău pentru starea lacrimogenă pe care ți-au creat-o versurile mele, Petruț, îți mulțumesc pentru observații și le accept, cu excepția uneia - nu mă cheamă Doina... :)

Într-adevar, poate textul meu este prea melo-dramatic pentru tine, ținând cont de stilul în care scrii tu. Nu m-a deranjat comentariul în sine, că nu sunt absurdă și știu să respect și să apreciez părerile și comentariile fiecăruia. Însă felul cum ai început cu \"Nu mi-a plăcut.\" a fost destul de deranjat. Dacă aprecierea și-ar fi găsit locul la finalul comm-ului, după justificare, ar fi fost ok. În sfârșit, poate pentru tine nu contează aceste aspecte. Toate bune.

O lectură interesantă prin întoarcerea la natură. Nu mai sunt la birou, intre pereți nesuferiți și într-un oraș pe care îl detest, ci în munți, unde tămâia și sângele se amestecă în miros de fum! Felicitări și îți mulțumesc pentru călătoria oferită!