Poezie

... și

1 min lectură·29 ianuarie 2007

Mediu

... și mă mir

și te las pe tine să dezlegi mistere

în păduri fără temeri,

copaci căzuți în deznădejde

cu rădăcinile urcând spre gâtul meu - liane scorțoase

mă lași să gust

nopți de lumină

și purpură de cuvinte adormite pe pernă

... și te sărut în semiîntuneric

văd cum apusul lasă cărare de lumină pe fața ta

și mă alungă pe celălalt mal

unde cresc ghiocei printre degetele tale

... și în sobă focul arde cu scrâșnete de măsele

simt cum din tălpi se împrăștie lujeri

nuferii mă iau în brațe - și tu plângi în palmele mele

... și icoana privește - confesiune lăsată pe peretele afumat

de o privire de copil

trăiesc în umbra ta

și mă mut după soare când stelele cad una câte una

001.204

Alice Diana Boboc. “... și.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-diana-boboc/poezie/228334/si

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.